Iată ce hotărăsc eu:
Ia-ţi un plug cu şase boi
Şi mergi bogat de la noi.
Ia-ţi movila răzăşie
Ca s-o ai de plugărie,
Dar în vârfu-i să te-aşezi,
Ca stejar să priveghezi,
Şi tătarii de-i vedea
C-au intrat în ţara mea,
Tu să strigi cât ce-i putea:
Sai, Ştefane, la hotare
C-a intrat sabie-n ţară![5]
Atunci eu te-oi auzi,
Ca un zmeu m-oi repezi
Şi nici urmă-a rămânea
De tătari în ţara mea!"
Spre deosebire de Ştefan cel Mare, eu n-am nimic de împărţit cu tătarii. Poate doar suberekul, dar nu cred că aş face moarte de om nici pentru plăcinta asta măcar, pentru că e prăjită în ulei şi mi se zbârceşte coelcistul.
Am trecut însă ieri pe lângă locul cu pricina şi mi-am amintit de voinicul Şoiman Burcel. Cum ará el ca un român destoinic, cum Ştefan l-a zărit şi l-a-mproprietărit şi cum până în ziua de astăzi pomenim noi faptele lor, mulţumită lui Alecsandri, care-a cules poemul din gura bătrânilor, l-a lustruit şi ni l-a lăsat moştenire.
Mie dacă mi se înmoaie stima de sine, mintenaş pun mâna pe-o carte de istorie şi mă revigorez. Încep cu dacii şi romani. După lobul urechii cică m-aş trage dintr-o genă recesivă dacică şi una dominantă romană. Mă uit aşadar atent la o poză cu Traian şi simt cum mi se înfoiază încet ventriculele. Pe urmă trec la Leustachiu, Iancu de Hunedoara şi Alexandru cel Bun şi vasodilataţia respectului de sine e certă.
Când mă calcă vreun cetăţean pe coadă, primul impuls e să-i dau un cap în gură. Strâng însă din dinţi şi-l invoc pe Vlad Ţepeş. Mi-l imaginez pe păcătos înfipt în ţeapă şi mă simt rapid congestionată şi răzbunată. Mă liniştesc apoi, când dau cu gândul de Mircea cel Bătrân şi cuget la bătrâneţea lui şi a istoriei noastre.
Pe cale de consecinţă, mă întreb ce-or să se facă urmaşii urmaşilor noştri când o să le scada stima de sine? Pentru că dacă domnitorii din trecut au scris pentru noi o istorie cu efect terapeutic, "domnitorii" de azi nu se mai tem de tătari...
La cum vad eu tineretul de azi :D, nu pe foarte multi ii preocupa faptele de vitejie ale stramosilor. Ma refer in special la cei pana in 20 de ani, ca am eu acasa unul.
RăspundețiȘtergereCe sa fac daca nu ma pot abtine si gandul meu istoric zboara la familia regala a plaiului mioritic... :D Din motive total de neinteles ;)) cu ei empatizez cel mai bine!
RăspundețiȘtergere:D
p.s. promit solemn in fata Marii Adunari Arcadiene ca e ultima data cand fac vreo referire la numele meu ;)
@Stefana: Las' că or să ajunghă ei bătrâni ca noi şi când or vrea să se infoaie în pene or să apeleze la faptele de vitejie ale domnitorului Boc =))
RăspundețiȘtergere@Sara: Prinţeso, sângele tău albastru te-a absolvit de orice vină :P
"Mă uit aşadar atent la o poză cu Traian şi simt cum mi se înfoiază încet ventriculele."
RăspundețiȘtergereAsa efect are Basescu asupra ta?
Ptiu, piei drace! :-L
RăspundețiȘtergereEu vorbeam de Traian - prietenul lui Decebal, nu prietenul lui Bercea Mondialu' =)
sa-ti povestesc din opiniile unei maicute extrem de culte de la manastirile din nordul moldovei?
RăspundețiȘtergereTipa poseda prin anii 80 doar un doctorat in istorie si unul in filosofie si spunea ca istoria lumii(mai ales a tarilor romane e presarata dedereglati?)
Ca stefan cel mare era un sadic si ca un obsedat sexual care cand nu omora barbati ,viola femei?
Ca Vlad Tepes era un alt sadic......si povestile pot merge la infinit
Hm sange albastru.........aici pot simpatiza cu opiniile despre familia regala dar nu cu familia "Lambrino" (chiar daca sunt si ei printi- desi colorati rau)
...no,ca m-am luminat!Deci cand esti cam flescaita/flasca,iar colecistul nu e cocosit,musai ca despre respectul de sine e vorba!
RăspundețiȘtergere...cum vaz,numai faptele de vitejie de pana pe la 1650 mai produc ceva imbatosare a respectului de matale.De Penes Curcanu nu zic nimic ca se blegeste iar-respectul,normal.
...da de Arpad(850-907)ce zici ?
Ca sa iti raspund la intrebare: nu am mai auzit expresia asta ("stima de sine") de ani buni. De unde ai scos-o? De la naftalina?
RăspundețiȘtergereIstoria, oricum o interpreteaza fiecare cum vrea..
Referitor la comentariul meu din articolul trecut, este posibil sa fi imbatranit prematur si astea sunt primele semne de senilitate :D. Daca este necesar, imi cer scuze, dar asta ar insemna sa terfelesc si ultima farama de "stima de mine" x_x
...domnitorii de azi nu se mai tem de nimic, nici macar de Dumnezeu!
RăspundețiȘtergere@Elfa: Cum n-am fost contemporana cu cei enumetari, nu bag mana-n foc pentru niciunul :D
RăspundețiȘtergere@Vasile: Árpád are efect de planta etnobotanica =))
@Robert: Dragul meu, cum mărturiseam deunăzi, fac slalom printre psihologi. De la ei mi se trage "stima de sine". Dacă ţi-a venit damf de naftalină e din cauză că vreau să nu mi roadă moliile stima şi le combat şi eu cu ce am la îndenmână. :))
Pentru că eşti prietenul meu drag pot să-ţi trimit şi tie un pic de naftalină dacă ţi-au ros moliile memoria postărilor :P
@Virtualkid: Nu putem face nimic în privinţa domnitorilor de azi. Dar cum noi credem în Dumnezeu, ne rămâne speranţa în judecata divină. :)
Eu cred ca si urmasii urmasilor nostri, la o adica, tot pe Tepes il vor chema. ( nu le putem lasa altceva mai bun)
RăspundețiȘtergere@Incertitudini: Din păcate n-avem nimic bun de lăsat moştenire. Mare păcat!
RăspundețiȘtergerepoate ca este caraghios, insa, am simtit nevoia sa ma intorc si sa spun ca acestea sunt printre primele versuri pe care bunicul meu, taran simplu, a gasit de cuviinta sa ma invete.
RăspundețiȘtergereimpreuna cu "Mama lui Stefan cel mare".
@Virtualkid: Nu e deloc caraghios, e trist de adevarat :(
RăspundețiȘtergereMie niciodată nu mi-a plăcut şuberek-ul...
RăspundețiȘtergereLa cât de incomplete sunt manualele în ziua de azi mai mult o să vă dezinformaţi...
@Costea: În cazul ăsta n-o să ne batem pe plăcinte :P
RăspundețiȘtergereCât despre manuale, sunt atât de diferite şi schimbătoare că fiecare îşi poate alege după preferinţe istoria care-i place :D