Anatomie, fiziologie şi pudibonderie (II)

E amuzant să observi cum evoluează intimitatea între doi oameni.
La început totul e diafan, sofisticat, sugerat, bănuit, intuit. Părul ei e mereu parfumat, ochiul migdalat, piciorul defrişat, genele rimelate, buzele rujate. El e veşnic galant, vacant, cu ochi cuminţi, spălat pe dinţi. Lucrurile prozaice se întâmplă după uşa de două ori încuiată şi fereastra ferecată. Sprâncenele rebele, părul din nas, de pe spate, cel care creşte răzleţ şi neobrăzat dincolo de marginea bikinilor, e smuls fără milă şi fără martori. Burţile sunt ţinute sub control strict. Poftele aşişderea.
Oricât ar orăcăi maţele proaspătului îndrăgostit după o porţie de fasole cu ciolan sau după varză ori mâncărică de mazăre cu mărar, niciunul nu riscă să consume vreun aliment flatulent. Pe alei cu miros de tei nu poţi da vina pe mercaptan c-a scăpat fâsâind din ţeava subterană de gaz metan care alimentează centrala de termoficare a oraşului.
În perioada sublimei îndrăgostiri, protagoniştii nu se scarpină decât în zone inofensive. Oricât de vajnic ar fi pruritul interfesier indrăgostitul rabdă cu stoicism iar când suferinţa atinge cote insuportabile ea e disimulată cu o strofă înlăcrimată din Eminescu, recte "Mai am un singur dor".

Când vine vorba de mărturisirea celor mai ascunse defecte, fiecare face dezvăluiri şocante: ea are o pată vasculară de mărimea unui bob de mazăre în fosa poplitee plus o pată melanică pe fesa dreaptă, din cauza mumă-sii care-a furat, gravidă fiind, o mură de la gura vecinului. Ca să nu se simtă ea ca un rebut al naturii, amorezul sare iute şi-o asigură că el e şi mai defect: are două cicatrice pe tibie, două vârtejuri în creştet şi o tragică predispoziţie la alopecie, moştenită de la tac-su mare. Bubele purulente, în această fază, sunt ascunse cu grijă sub plasturi cu antibiotic. Niciunul nu e egoist, daltonist, gelos, râios, miop sau şchiop.

Dacă amândoi reuşesc să-şi ascundă defectele ca pe nişte criminali de război, se ajunge la nuntă şi pudoarea e condamnată la moarte lentă. Curajul învaţă mersul bibed odată cu primul fir de păr apărut ilicit într-o zonă de conflict, care nu mai e dezrădăcinat instantaneu, sub lupă, apoi se înzdrăveneşte de la an la an. Răsar de sub plapumă căpşoarele cu păr vâlvoi, scapă dintre amigdalele neatente primele râgâieli cu damf de ceapă, şuncile se revarsă opulente extenuând elasticul de la chiloţi.

După 20 de ani de convieţuire sub acelaşi acoperiş, totul s-a relaxat, inclusiv burta lui, sânii ei şi meniul. Fasolea e un must-have al zilelor de miercuri şi vineri, fiecare dezumflându-se şi scărpinându-se nonşalant fix când şi unde-i vine. Fiecare îşi asumă supozitoarele şi ovulele de pe noptieră, pilozităţile şi alopecia, hemoroizii şi cistita. Îşi cunosc reciproc toate junghiurile, crampele, varicele, greţurile, bătăturile, umflăturile, între ei nu mai există secrete anatomice şi fiziologice. Mai rămân dosite doar câteva minuscule secrete ideologice şi pofte patologice pe care nu şi le împărtăşesc, din exces de pudoare.