luni, 5 aprilie 2010

Erfreut euch, ihr Herzen

Aşa s-a numit concertul de ieri de la Biserica Neagra. Concert de Paşte.
Johann Sebastian Bach - Gloria din Misa în si minor şi Cantata de Paşte "Erfreut euch, ihr Herzen!"

Atmosferă ambiguă. Membrii bisericii, evanghelicii, călcau cu pioşenie, se aşezau la locurile ştiute, meditau. Turiştii străini, cu rucsacuri în spate, călcau cu reţinere, făceau fotografii şi vorbeau în şoaptă. Românii noştri tropăiau, vorbeau tare, râdeau, îşi schimbau locurile, ocupau un rând întreg de bănci pentru prietenii care aveau să sosească imediat după începerea concertului şi aveau să plece, pe culoarul central, în timp ce duetul tenor-alt cânta în piano "Mein Auge sieht den Heiland auferwecht" (Ochiul meu vede pe Mântuitorul înviat).

Kyrie eleison!

8 comentarii:

  1. Tot ambiguu.

    La Inviere, multa, foarte multa lume. Multi dau din coate. Sa ajunga in fata( sa ia lumina chiar de la preot). Unii duhnesc rau a alcool.
    Fete machiate strident isi lipesc nu doar bluzitele de piepturile iubitilor. Cauta caldura.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot ambiguu.

    "Fie ca lumina învierii... dragostea... pacea...Hristos a înviat!..."

    Iepuraşi... îmbuibare... beţie... manele...

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am o alta imagine, a unui 31 decembrie in Biserica Neagra, cand, in mijlocul acordurilor magnifice ale orgii, un rand intreg de romanasi care se foia de multa vreme s-a ridicat si a plecat. Era un frig cumplit. Gestul lor m-a inghetat si mai tare.
    Cum bine zici, Kyrie eleison!
    p.s. Catedrala asta superba este...?

    RăspundețiȘtergere
  4. @oneway: Catedrala Sf. Vitus din Praga

    RăspundețiȘtergere
  5. Probabil mâncau şi de-ale gurii plescăind cu putere... ((:

    RăspundețiȘtergere
  6. De data asta n-am văzut pe vreunul mâncând. Fiind prima zi de Paşte erau ghiftuiţi din noaptea precedentă şi veniseră la concert să facă mişcare :D

    Se cuvine să spun totuşi că un conaţional de-al nostru şi-a cedat locul unei asiatice însărcinate care stătea în picioare lângă el. O umbră de speranţă mai există, touşi...

    RăspundețiȘtergere
  7. E trist pentru ca pe romanul nostru il recunosti oriunde in lume, tocmai dupa acest tip de comportament. Nu e nevoie sa deschida gura, sa-l auzi vorbind romaneste, ca sa iti dai seama ca e roman. Sigur, pe acelasi individ ai sa-l auzi urland la drumul mare ca doar tiganii ne fac de ras in strainatate, si ca el saracu' are un comportament fara pata.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Narnia: Da, mi s-a întânplat odată să-mi crape obrazul de ruşine că sunt româncă din cauza unor conaţionali care au făcut un tărăboi de pomină la un restaurant în Grecia. O parte din clienţi au plecat, iar chelnerii se uitau la noi ca la nişte ciumaţi.

    RăspundețiȘtergere