joi, 19 mai 2011

Clarobscur

Nu sunt o făptură timidă dar nu pot spune nici că-s Tarzan şi mă dă curajul afară din colibă în mijlocul nopţii. Nu intru pe geam dacă cineva mă dă afară pe uşă, dar dacă m-a prins o noapte furtunoasă prin pădure, nu mă ascund de ploaie sub prispa castelului lui Verde Împărat ci bat la poartă, dau bineţe şi cer adăpost.

Aceleaşi obiceiuri mă însoţesc şi-n blogosferă. Uneori mai sfioasă, alteori mai curajoasă, mi-am împărtăşit gândurile sau mi-am spus părerile pe ici pe colo, pe unde m-am simţit îndemnată să bat la poartă.

Se cuvine să menţionez că eu nu înghit nemestecată gogoaşa că scrii pe blog pentru tine, de amorul artei, că ţi se fâlfâie dacă cineva bagă ochiul prin articol sau nu, dacă cineva te bagă în seamă sau îţi zice de mamă. E clar, scrii cu nădejdea (oricât de palidă) că cineva o să citească şi, cu puţin noroc, o să-şi dea şi cu părerea despre scrisorile tale deschise. Pentru că dacă nu te interesează absolut deloc să afle şi alţii ceea ce debitezi tu la umbra blogului, poţi sta liniştit pe burtă, ca peştele de sticlă pe mileu, să cugeţi în gând.

(Cui se încăpăţânează totuşi să mă convingă că scrie exclusiv pentru el, singur singurel, îi recomand să nu se mai ostenească, dacă e adevărat ce pretinde, pentru că se ştie, computerul strică ochii. Aşadar, poate începe să facă plimbări prin codrul verde iar cugetările care-l străfulgeră să le scrie pe frunze de stejar, precum sibila din Cumae. Şi-n loc de-o dioptrie-n plus pe sezon, se-alege cu nişte băi de ozon.)

Îmi amintesc că odată am dat peste blogul unui tânăr care vorbea în ultimul său articol despre zădărnicia vieţii, despre dezamăgiri, despre lipsa de sens şi singurătatea cu care se luptă. Părea atât de distrus că, simţitoare cum sunt, am intrat în alertă. Să nu carecumva să-şi facă felul de-atâta durere şi disperare, mi-am zis! Aşa că mi-am lăsat trebile deoparte, am frunzărit blogul să mă lămuresc cam ce fel de om este şi cum poate fi abordat, dacă starea lui e acută sau cronică şi m-am strofocat să-i schimb dezamăgitului perspectiva, să-l provoc la dialog, într-un comentariu cât am putut eu de terapeutic. Şi pe urmă i-am aşteptat reacţia. După două ore, comentariul fusese moderat. Acum cugetă, mi-am zis,
şi făceam cruci cu limba-n gură să-i dea Dumnezeu gândul cel bun. Dar răspunsul zăbovea. Peste câteva zile omul a băgat un iutub cu valuri şi muzici albastre şi mai apoi nişte poze pe care le-a comentat cu amicii. Îşi revenise miraculos din distrugere iar eu voi muri cu dilema: l-am salvat sau l-am deranjat de la sinucidere?

Pe un alt blog, un alt om. Erudit, am conchis după CV-ul stufos şi cele câteva postări citite. Mi-am aşezat taiorul, mi-am lustruit umorul, am salutat şi-am comentat. Stăpânul m-a ignorat. Dar eu nu m-am întristat, am perseverat (recunosc, am o slăbiciune pentru dialogurile fine). După ceva vreme, mi-am încercat iar norocul şi-am comentat, documentat. Spre deosebire de antecomentatorul meu care bătea, elegant, câmpii, dar care fusese remarcat. Pe mine iar m-a ignorat. Aproape că m-am supărat.
Domnu' patron, răspundeţi-i şi lui Ion, că şi el e om!

Altă dată, am citit o jumate de noapte nişte eseuri (uşor SF) cu oarece substanţă literară. Autorul n-avea niciun comentariu, la nicio postare, după mai bine de un an de blogging. Aproape că mi-a fost milă de singurătatea lui virtuală, aşa că m-am căznit să intru-n atmosferă şi-am scris câte ceva, pe ici pe colo. Ultimei poveşti, care era neterminată, i-am scris aşa, ca exerciţiu neprofesional, un final. Scriitorului i s-a părut, pesemne, mult prea obscur şi la durut în.

V-aţi prins, dilema mea e dacă datorăm oricui ne calcă pragul blogului, o minimă curtoazie.
Chiar şi-atunci când comentariile n-au miros de poezie.


74 de comentarii:

  1. Da, categorim, datoram!
    Si pe mine ma enerveaza cei care nu raspund celor care-si rup din timpul lor pentru a lasa cateva impresii, pareri, idei...ma enerveaza cei care au favoriti printre comentatori si ii ignora pe ceilalti...ma enerveaza atunci cand daca indraznesti sa faci o mica observatie esti tratat cu "eject"...ma enerveaza sa zic incontinuu, pt.ca trebuie sa lauzi mereu,:"ce bine arata" unora care au trantit o mancare pe-o farfurie de zici ca "tocmai a fatat pisica"....ma enerveaza si persoanele alea care-si aduleaza cititorii, categorisindu-i pe rand "scumpii mei", "dragii mei, "nemaipomenitii mei" pt.ca efectiv te inhiba si nu poti sa-i trantesti o remarca usturatoare "preacuratei"....si da, m-a enervat una rau de tot, pt.ca a jignit pe fiecare comentator in parte replicandu-i "du-te paste pe alt camp". Nicicum nu-i bine! of, lume, lume...

    RăspundețiȘtergere
  2. Subscriu total, total! De la aia cu "scriu pentru mine" (mă laaaași, nenea, du-te și deschide un caiet și scrie până se termină cerneala!), la aia cu "eu sunt prea prețios pentru a-ți răspunde ție, al 3-lea cititor care mă vizitează luna asta" și până la aia cu "eu sunt tartor. daca vrea muschii mei care e mulți te bag în spam și acolo te las, ai înțeles, măi insectă insignifiantă, care îmi faci trafic". Și eu m-am supărat pe niște bloggeri, dar de atunci nu le-am mai călcat pragul veci. Și da, mai cred că blogul e pentru dialog.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu poti scrie intr-un spatiu public, fie el si virtual, ca'n jurnal.
    Asadar, nu mai tac precum pestele pe mileu, ci te aplaud si eu! :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. @Liana: Bre, las-o-ncet cu nervii, că te-apucă palpitaţiile în prag de noapte :))



    @Anca: Am deschis cutia Pandorei! =))
    Da' mă durea inima, zău, aşteptând, blândă ca o curcă, răspuns la comentariile pentru care am asudat :P


    @Mirela: Nu mă lăuda, că se 'nervează Liana! =))

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am început să scriu pentru că am vrut să schimb măcar un caracter şi să îi abat pentru câteva minute privirea de la chiloţi şi silicoane. Pe principiul împaratul e gol...

    Apoi am vrut să promovez mici pasaje din ce "fabulează" mintea mea, pe principiul oferă-i o undiţă flămândului, apoi dacă o să am noroc şi talent să fiu cumpărat..., încerc să scriu mult pentru cei de afară şi pentru o mână de români printre care te numeri şi tu.

    PS: Acum mă chinui să învăţ franceza scrisă prentru că vreau să îmi trec textele în limba lui Anatole France.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Costea: Comentariul ăsta pot să-l adaug la cadourile de ziua mea? :D

    Succes cu franceza şi inspiraţie la scris! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Vinovat ! M-am regasit printre cei care nu raspund mereu la toate comentariile.
    Dau o cola maaaaaaaare pentru a fi iertat de data asta :)

    RăspundețiȘtergere
  8. gata... m-ai convins... crucea facuta cu limba in cerul gurii, are efect... trebuie sa exersez...
    cand am hotarat sa am blog... mi-am promis ca, public orice comentariu, chiar daca nu imi este pe plac... si raspund la toate comentariile...
    pana acum, din cate stiu, mi-am tinut promisiunea...
    a scrie un comentariu, este ca si cum ai saluta cu buna ziua...
    a rapsunde unui comentariu... mi se pare ca si cum ai raspunde la, buna ziua...

    RăspundețiȘtergere
  9. Nervi am, palpitatii doar sotul...hi,hi.
    Mirela nu ti-a zis nici draga, nici scumpa, nici nemaipomenito, deci o iert. Dar ea e comentatoare aici, tu esti blogarita, si in afara de "bre" n-am vazut alt apelativ mai domnesc din partea-ti, cu mici exceptii, ceea ce e destul de distant si neutru, dar umorul tau e regesc, deci te iertam. Iar! :P :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Cita dreptate ai!Cind mi-am facut blogul eram optimista, plina de idei...dar odata gustat -marul-, mi-a stirbit zimbetul prea increzator:D

    RăspundețiȘtergere
  11. ce sa-i faci ? uite asa e unii! :D
    ptr mine blogul este un mijloc de comunicare , relaxare din cotitdian si de ce sa nu recunosc imi usurez procesul adaptarii la statutul de emigrant.
    Apreciez fiecare persoana care isi rupe din timpul ei ca sa comenteze pe blogul meu , apreciez mult pe cei care m-au ajutat (si tu esti printre ei :D , si Robert m-a ajutat mult ) apoi totul depinde de motivatia cu care facem anumite lucruri si de cat de sanatos stim sa relationam .

    RăspundețiȘtergere
  12. ai o leapsa la mine pe blog , ai mai scris matale despre asta si cititorii vor o actualizare ;)

    RăspundețiȘtergere
  13. Duduie Arcadia Stop
    Ma bucur sa va regasesc empatica Stop Blogosfera e si ca gradina Domnului Stop Nu dezarmati Stop Perseverati Stop Dezamagirile dauneaza Stop La tensiune si riduri Stop

    :)

    RăspundețiȘtergere
  14. @sfbacterie: Eu vorbeam doar despre cei care te ignoră cu obstinaţie. Tu, dacă n-ai răspuns, a fost o excepţie de la regulă. Dovadă că te vizitez cu plăcere :)


    @oovi: Da, fix aşa gândesc şi eu. :)


    @Liana: La câte mi se iartă, par o mare păcătoasă :P


    @luminalunii: Când eşti bătrân, lumea începe să-ţi dea dreptate :)) :))


    @Alm: Nu mă pronunţ până nu văd despre ce-i vorba :D


    @catalina: Mă bucur să vă regăsesc simpatică. Stop. =))

    RăspundețiȘtergere
  15. Mda... fel de fel de oameni... Indignarea ta mi-a amintit de o întâmplare blogăricească.
    La începuturile iubirii dintre mine şi internet, am încercat şi eu, plină de elan şi prinsă de subiect, să comentez pe un blog unde atmosfera părea caldă şi primitoare. Cum proprietarul le dădea bineţe cu multă căldură noilor comentatori, mai puţin mie, am încercat să mă fac remarcată printr-un al doilea comentariu. Mare greşeală... pentru că unul dintre cei care erau "de-ai casei" nu mi-a iertat insistenţa şi m-a întrebat dacă simt nevoia să fiu scărpinată în cap (numai că o făcu într-un mod mai... puţin elegant). Şi uite-aşa mi-a pierit mie curajul de-a comenta aşa rapid pe un blog... :D

    RăspundețiȘtergere
  16. io zic ca da. mie imi place sa raspund, pentru ca nu, nu scriu doar pentru mine. ca scriu si pentru mine, e alta poveste, are mai degraba legatura cu Narcis :)). chiar daca uneori cand sunt tare prinsa cu treburi mai sar niste raspunsuri, ma revansez la urmatoarea postare. ah, si ce-mi place cand ne hlizim pe blog sau pe febeu! e asa, ca o mica petrecere pe care o tinem in mod constant. si am norocul de cititori cu capul la ei, cu umor, inteligenti si bine-crescuti. si zau ca ii iubesc si le multumesc de fiecare data cand imi trec pragul. ca si tie de altfel ;).

    RăspundețiȘtergere
  17. In dimineata asta vorbeam cu cineva despre relatia Om-patalama. In unele cazuri patalamalele oricat de multe si cu staif ar fi ele...nu slefuiesc deloc cei 7 ani de acasa...dimpotriva scot in evidenta lipsa lor!

    RăspundețiȘtergere
  18. @Dara: Când am scris, nu-mi imaginam că suntem atât de mulţi şi mărunţi :P


    @Zazuza: Da, în ciuda părerii unora că bloggerii sunt nişte neadaptaţi, uneori se nasc dialoguri foarte rafinate şi minunate :)


    @Ana: Hmmmm... prea adevărat! :)

    RăspundețiȘtergere
  19. @Alm
    Multumesc pentru aprecieri!

    @Arcadia
    Ma citez: "Nu trebuie sa scrii pentru altii, ci pentru tine. Si daca ceilalti pot beneficia de talentul tau, cu atat mai bine.. Dar e valabil numai pentru cei ce vor sa dea bir cu fugitii! Pentru ceilalti sa cada napasta pe ei... comentariile vroiam sa zic. Unele mai finute, altele mai putin finute.

    Acum, ca sa pot raspunde la intrebare, ar trebui sa inteleg ce inseamna minima curtoazie: o maslina, o prajitura, un smiley :)... spune exact ce vrei sa zici!
    Pentru ca vazuta din punctul de vedere al "datoriei", nu cred ca datorez aceasta minima curtoazie, dar bunul simt imi indica sa fac acest lucru.
    Lamurit?

    PS 1: de ce trebuie sa primesc aprobare la comentariu? De ce ne cenzurezi? :D

    RăspundețiȘtergere
  20. Eu fac parte din ambele tabere. :D
    Adică, de obicei mă străduiesc să răspund fiecăruia, chiar și celor care mă combat ”la mine acasă”, dacă o fac civilizat.
    Se mai întâmplă însă să pierd șirul, să n-am timp, sau cuvinte uneori... Am un sentiment de vinovăție destul de pregnant și încerc să remediez asta când am ocazia, dar nu reușesc întotdeauna, pentru că sunt o țâră împrăștiată.
    Și mai e ceva. Când cineva își face timp să comenteze la mine, încerc să-i întorc ”vizita”, măcar din politețe, dacă nu de curiozitate. Uneori se leagă prietenii, alteori nu, dar sunt cu cugetul împăcat: am încercat măcar. :)
    Și încă ceva: nu-mi place să fiu moderată, pentru că la mine accesul e liber, cu excepția primului comentariu, care e moderat în mod automat de Askimet.

    RăspundețiȘtergere
  21. Azi am o dispozitie de Gica-contra :D
    Si eu m-am apucat anul trecut sa construiesc un blog, chiar numai pentru mine, in care sa adun ce mi se pare interesant de pe net. Ca doar nu plimb agenda peste tot, in schimb acces la net am aproape oriunde merg.
    Dupa mine blogul este ca o gradina in care pui ce flori vrei, care iti plac mai mult. Daca, uitandu-se peste gard, unii pe care nu ii cunosc simt nevoia sa-mi impartaseasca impresiile, asta e. Se raspunde la binete ca asa este politicos (he-hee, dupa mine lipsa de politete, este boala societatii noastre >:) ). Dar "papadiile" sunt ale mele, ma reprezinta pe mine.
    Iar unui comentariu dezagreabil nu i-as raspunde deloc. Politetea nu ma obliga sa raspund, chiar daca i-a luat ceva timp sa-l scrie.

    RăspundețiȘtergere
  22. Aia de raspund selectiv si daca se poate in frangleza,sunt "zei "iar noi nu suntem de nasul lor.
    Aia care nu raspund de loc sunt nesimtiti si vor doar sa se auda... scriind.Nu stiu de ce nu-si inchid comentariile.
    Aia care lingusesc,cu "iubita","draguta",desi nu te-au vazut la fata vreodata,mor de frica sa nu ne piarda.Isi numara comentariile in fiecare zi si cum pierd din fani,ii ia cu transpiratii.
    Mai sunt ce-i care-ti raspund,dar de fiecare data te iau "de sus ". Doct.E ca si cum ai lua o vergea in palma.Raspunsul e un favor de la suveran catre vasal.
    Mai sunt ce-i de la tine din oras,care s-au "ajuns "si care se tem ca vrei sa le iei din poleiala.
    Cum aud ca le esti conorasean,devin brusc constipati .
    Chiar ca ai deshis cutia Pandorei.
    Smechero,iar ne-ai pus pe ganduri. :)

    RăspundețiȘtergere
  23. @robert: Să ne lămurim: eu am înţeles citatul tău din clasici în viaţă în sensul de-a nu-i lăsa pe alţii să-mi dicteze ce scriu, cum scriu, cât şi când scriu, etc.
    Dar, dacă am scris ceva pe blog, păi atunci am scris ca să citească şi alţii şi, eventual să-şi spună părerea despre subiect. Că dacă vreau să scriu pentru mine singurică, iau pur şi simplu un reportofon şi mă înregistrez, sau scriu în agendă, sau într-un document word pe care-l salvez într-un folder pe care-l denumesc "Blog numai pentru mine" :D

    Blogul presupune expunerea "mărfii" pe tarabă şi asumarea riscului ca unii cumpărători să strâmbe din nas la oferta ta. :P

    Minima curtoazie mi se pare a fi în cazul nostru a-i arăta comentatorului că ai citit răspunsul lui şi că e binevenit să mai treacă vreodată, dacă pofteşte.

    Nu e musai, să faci plecăciuni în faţa fiecărei păreri, mai cu seamă dacă e nu se asortează la gândirea ta, dar poţi găsi o modalitate de a exprima faptul că are libertate de opinie şi că ea îi este respectată.

    De asemenea, nu cred că e lipsă de respect sau curtoazie dacă nu răspunzi nominal, fiecărui comentator, mai ales atunci când sunt multe opinii exprimate, iar multe comentarii conţin doar politeţuri, mulţumiri, pupături, etc.

    Poţi răspunde unui grup, mulţumindu-le într-un singur răspuns pentru zăbava pe blogu-ţi.

    Am scos moderarea.

    RăspundețiȘtergere
  24. @Melania: Întotdeauna am apreciat faptul că răspunzi comentariilor, care sunt muuulte în cazul tău şi necesită timp fie şi să le citeşti, darămite să le mai şi răspunzi :)

    Am scos moderarea. A fot o perioadă când cineva comenta scabros. Sper că se ocupă de treburi mai serioase, între timp.



    @Stefana: Poţi să-ţi faci o agendă on line, evident, unde să aduni tot ce vrei. Iar dacă vrei să se numească blog, foarte bine, e la liber :)

    Cât despre comentariile jignitoare, sau răutăcismele, evident că nu te poate obliga nici politeţea să le răspunzi :) Ba, din politeţe pentru ceilalţi, tre' să-l ştergi :D


    @Lia: Da' ştiu că ai şi tu nemulţumiri adunate în guşă! =))

    Culmea, concitadinii mei sunt foarte, foarte drăguţi. Pesemne sunt atât de măruntă încât nu le inspir vreo teamă reală =))

    RăspundețiȘtergere
  25. Scri frumos, nu prea am comentarii referitor la ceea ce ai scris. O vad ca pe o comedie dramatica.

    In schimb, ma intereseaza ce inseamna "Et in arcadia ego!" din moment ce e singurul motiv pentru care am pasit pe aici ;-)

    RăspundețiȘtergere
  26. Arcadia,
    Când am început, nu prea știam încotro merg. Cu timpul, a scrie pe blog și a „vorbi „ cu lumea a devenit o treabă de suflet.
    Cred că sunt și persoane ciudate, unele chiar răutăcioase, dar lumea este lume!
    Cu mâna pe suflet, pentru mine este o mare bucurie să te citesc!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  27. @Tu eşti: :D
    Bun poposit în Arcadia.
    Et in Arcadia ego ("Şi eu am fost în Arcadia") este epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin.
    Arcadia legendară fiind ţinutul vieţii idilice, patriarhale, expresia mărturiseşte nostalgia după o fericire pierdută.



    @Gina: Eu îţi mulţumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Bună Arcadia !
    Vin şi eu cu o părere , chiar dacă subscriu ideilor tale ar mai fi câte ceva în plus sau minus.
    Eu cred că un blog este definit de fiecare după reguli proprii şi nu poţi condamna , îţi place sau nu , e simplu . Înafara celor ce umblă doar după statistici pentru nu îmi închipui ce motive şi care nu fac subiectul discuţiei mai sunt şi ceilalţi o pestriţă adunătură de diverse teme şi motive. Nu ţin să-i categorisesc pe toţii ori să-i împart pe capitole . Spun despre mine si generalităţi aşa cum văd eu.Prefer să folosesc persoana a doua şi a întâia amestecat , e mai uşor.
    Iţi faci un blog ,începi să scrii din curiozitate , trend , împrăştii gânduri , motivul nu contează , încet , încet îţî deschizi sufletul şi satsfacţiile apar şi de ce nu sub cea mai simplă formă comentariile . Un blog divers aşa cum este al meu este un amalgam pestriţ de trăiri şi sentimente , azi sunt trist filozofez un pic , mâine sunt distrat şi nu-mi găsesc cuvinte , las youtube să vorbească , altă zi sunt mai grăbit , întreb ceva şi am plecat , câteodată mă contrariază ceva şi critic sau poate chiar nu scriu nimic . E normal să fie aşa , pentru mine cel puţin .nu contează cui nu-i place , aşa ar trebui să fie , o carte deschisă despre un om.Nu-mi bat capul sa găsesc subiecte scriu tot ce-mi trece prin minte . Ştii cum se spune frumuseţea e în ochii privitorului dar şi imperfecţiunea e la fel . Ăsta sunt eu , e vina mea !
    Acum dacă tot scrii , normal , citeşti şi pe la alţii , cauţi citeşti te documentezi îţi faci idee despre omul de la celălalt capăt al tastelor , mai spui o părere . Greşesti luând de bază asta ? Ei bine , cu siguranţă da , pentru că în mod cert sunt aparenţe şi câteodată te înşală , căci dacă el ar copia sau ar inventa trăiri şi sentimente nu acela este omul pe care tu îl vezi . îi spui ceva îi dai un sfat dar pleci de la premiza că sub masca blogului se poate ascunde oricine şi eşti prezumtiv nevinovat pentru greşeala ta.
    Alţii îti spun păreri în "cartea" ta şi iar şi aici pleci după picior de egalitate , toţi au dreptul să spună orice atât căt este public dar arma este la tine sub forma moderării lor .Eu răspund mai elevat , mai simplu mai cum e fiecare , mai cum îmi vine-n minte .Îmi fac însă mea culpa , mai ratez câte-un răspuns a câte unui om ce şi-a făcut timp pentru mine şi-mi pare rău chiar dacă ce-mi zice este trivial . Oricine scrie un comentariu revine cu siguranţă pentru a şti ce i-ai răspuns ,şi-atunci nu e păcat să îi înşeli aşteptarea chiar de nu ţi-a spun un mare lucru? Mă strădui să răspund la fiecare sau câteodată tuturor în cor dar iar mea culpa mai sunt cazuri când ratez şi îţi spun sincer mi-e jenă să revin după mult timp.
    Zi seniă şi curată !

    RăspundețiȘtergere
  29. Wow , mii de scuze , ţi-am ocupat o groază de loc , vorbind mai ales despre mine , scuze !

    RăspundețiȘtergere
  30. Eu va apreciez pe toti care aveti bloguri si care aveti ceva de spus. Imi facusem si eu un blog si l-am sters. Nu aveam timp sa scriu tot ce mi-as fi dorit si, pentru ca stiam e macar o persoana care imi vizita blogul, mi-a fost rusine sa vada mereu aceeasi ciorba rece. Insa, intre timp mi-am facut un fel de blog la mine in calculator... pentru ca imi place sa scriu, cand am inspiratie si timp.
    Citesc cateva bloguri. Insa, in afara de arcadia, nu prea comentez... lumea virtuala poate deforma oameni, idei, fapte. In bine sau in rau...Si merg pe principiul (de la un timp) "nu te bagi, nu ti se baga".

    PS1: ia sa vad daca ai scos cenzura (si daca da, eu nu as fi scos-o... niciodata nu se stie....)

    RăspundețiȘtergere
  31. Daca nu imi scriai de 2 ori nu as fi inteles o iota =))
    Te-am inteles, sefu! ... de data asta nu ai prins finetea :P

    PS: bine ca m-am lamurit si cu logo-ul ala al tau, ca n-am avut curaj sa te intreb :)

    RăspundețiȘtergere
  32. @Sorin: Păi, dacă vorbim de libertate, scrie cât pofteşti, frate! :D
    E normal să gândim şi să simţim diferit, iar atunci când schimbăm opinii, uneori le mai ajustăm pe cepe personale. Weekend frumos!


    @anamaria: Eu din când în când mai incerc să accesez blogul tău, poate-poate....
    Cât despre băgat sau nebăgat, e drept ce zici, dar uneori, ratezi ocazia să cunoşti oameni faini :)
    (Vreau să zic că din când în când e bine să te bagi :P)


    @robert: Offf...azi e ziua mea de făcut gafe :D
    Cât despre cenzură, treaba ta şi-a Melaniei! Din cauza voastră am scos moderarea. Dacă mâine intraţi pe-aici înaintea mea şi găsiţi măscări, să nu ziceţi că n-am vrut să vă protejez :P

    RăspundețiȘtergere
  33. Draga mea, poți bana persoana respectivă. Folosind, de pildă Ip-ul lui, așa cum procedez eu, pentru că o fi poarta descuiată, dar am și câinii dezlegați. :D
    Să-l banezi folosindu-i Id-ul poate crea unele probleme. Eu banasem pe cineva cu numele de Aura, drept pentru care intrau automat la moderare sau în spam comentariile Balaurei, Laurei etc.

    RăspundețiȘtergere
  34. Da,deci eu va înteleg pe toti :D

    Cînd m-am apucat de blogarit,am facut-o doar pentru mine.Pe atunci intentionam sa-mi adun toate retetele într-un loc,deoarece forumul pe care activam mergea ca ....,adica lent :P,si vroiam sa am acces la retete atunci cînd vor muschii mei(vorba cuiva drag).Ma inspiram de una singura,ca sa zic asa =))

    Acum,ma bucur ca pot fi cuiva de ajutor într-ale bucataritului,ma bucur de vizitatori,ma bucur de fiecare comentariu si raspund la fiecare în parte.Spre rusinea mea trebuie sa recunosc,ca mai îmi scapa cîte unu.Cu toata jena însa,raspund si dupa 2 ani!
    La rîndul meu,îi vizitez,si le scriu si eu "cititorilor" mei,în masura în care am timp.Cum suna,cititori,de parca pe blogul meu ar fi ceva de citit! =))
    Chiar mi-ar placea sa stiu a scrie,dar din pacate m-a ocolit talentul,asa ca las pe cei mai buni sa-mi dezmierde materia cenusie.

    Cît despre numarul de vizitatori,trafic si alte de astea,chiar nu ma intereseaza.Prefer sa am o mîna de oameni buni în jurul meu,decît mîini pline si ...goale.Cum spuneam nu de mult pe un alt blog,banuiesc ca as gîndi altfel daca as face din blog o afacere.Cu toate ca am primit oferte de a face reclame unor produse,site-uri,etc contra cost,nu le pot accepta,si asta în primul rînd din motive psihice =)) As înnebuni sa vad imaginute pîlpîitoare pe blogul meu!So!

    Arcadia,tu deschide ce cutii vrei,a Pandorei sau una de praline.Important este doar sa scrii!

    RăspundețiȘtergere
  35. @silavaracald: Da, dacă n-ar avea IP dinamic :D


    @maya: Am deschis cutia de praline. E bine? :P
    Cât despre scris, dacă aş scrie atât de bine pe cât de bine găteşti tu, aş lua Nobelul pentru literatură :D

    RăspundețiȘtergere
  36. Da, asa este. Unii oameni au mai multi comantatori, altii mai putini. Dar ceea ce am constatat eu este ca chiar daca nu comenteaza nimeni la o postare de-a mea, sunt destui oameni care o citesc si care intr-un fel sau altul imi ofera un feed-back. Desigur, faza ca scriu numai pentru mine este aberanta si eu mi-am asumat din start exhibistionismul mental - daca ii putem spune asa. Nici eu nu raspundeam la fiecare raspuns dar multumita unei persoane care pe parcurs mi-a devenit draga am invatat ca este politicos (cel putin) a raspunde celui care te baga in seama. Nu stiu daca dupa ce am invatat lectia asta au mai fost oameni care sa nu primeasca atentia cuvenita din partea mea.

    RăspundețiȘtergere
  37. Frumoase gesturile tale prin care incercai sa oferi un sprijin celor care par ca ar avea mevoie de el, numai ca este posibil ca unii oameni sa fie de neinteles pentru noi generaltiile astea mai trecute de 30 de ani... Unii sunt melancolici pentru ca asa e la moda, e EMO, e cool sa fi adolescent visator si asa mai departe, fiecare dintre noi am trecut prin starile astea cateodata, sa fim tristi ca e fain.

    RăspundețiȘtergere
  38. Comentatorul sub acoperire21 mai 2011, 12:29

    nu ştiu alţii, dar eu mă simt întotdeauna ca la mine acasă când intru aici, deschid uşa blogului, îmi arunc geanta cât colo, cu telefoane mobile, ipoduri, camere foto minuscule şi reportofon cu tot, şi mă pun la citit cu picioarele ridicate pe măsuţă...

    RăspundețiȘtergere
  39. @Eugen: Da, uneori subiectele propuse îndeamnă mai mult la meditaţie decât la reacţie, aşa că e normal ca la acestea, cititorii să nu se inghesuia să comenteze. :)

    Sunt frumoase tristeţile alea fără obiect anume, şi dacă nu durează excesiv :P



    @Comentator sub acoperire: Eşti angajată! ;)

    RăspundețiȘtergere
  40. Buna, Arcadia! :) Long time no read :)
    On-topic: Toate situatiile din postarea ta m-ar indeparta pe termen lung (eufemistic vorbind :)) de un blog, insa ma atinge mai tare partea cu dl. Erudit. Nu inteleg de ce erudit=neprietenos pe meleagurile noastre. Ma vad nevoita sa fug cu poalele-n cap de oameni inteligenti, culti, de la care as avea ce invata numai fiindca sunt tare agresivi in discurs, dispretuitori, auto-suficienti. Genul acesta de om ma supara la fel de tare ca si cei care arunca hartia si sticlele de cola din masina, la stop. In fiecare dintre ei vad un potential de informatie imens, dar complet zadarnicit de ingamfare.

    Primul exemplu care-mi vine in minte acum este cel al profesorilor. Unii dintre profesorii mei romani, de la Drept, erau niste somitati :), insa isi foloseau statutul ca sa ne striveasca. Pe de alta parte, profesorii mei din Japonia participau la intruniri la nivel inalt si dadusera mana cu alde presedinti ai SUA sau Franta, dar nu se dadeau inapoi de la a-si scoate studentii la o bere si a le face cinste, de a ne intreba cum o mai ducem in viata de zi cu zi, in afara studiilor, de a se aseza la aceeasi masa de conferinte cu noi si a povesti joviali despre experientele lor de viata. Am invatat din apropierea si deschiderea aceasta de o mie de ori mai mult decat din discursurile reci, tinute de pe un podium inalt...

    RăspundețiȘtergere
  41. Da da, ai dreptate Mirona. Eu am avut in facultate o profa (in fine, asistenta, dar titulatura generica este de profa) care i se rupea de pretiozitati din astea si iesea cu noi la bere de ziceai ca este studenta cu noi nu profa. Nu mai zic ca era una dintre cele mai bune profe si de fiecare data la seminariile ei era sala cam plina. Are un dar deosebit de a explica si de a preda, ceea ce nu pot spune despre madam Furtuna (na, ca dau si nume acum) care practic a omorat in mintea noastra o stiinta atat de superba cum este sociologia, pe care a rigidizat-o intr-atat incat timp de 90 de minute scriam intr-una dupa dictare iar relatia profesor - student era una deloc fericita. Si la examene mai avea si pretentia sa dai citate seci din carti, citate pe care sunt sigur ca cei maimulti nici nu le intelegeau.

    RăspundețiȘtergere
  42. "... N-am avut nici cea mai vagă idee ce şi cum, ... nici măcar de ce. Atât am simţit: TREBUIE să pornesc blogul! Sufletul nu a ascultat de nimeni şi de nimic; nici măcar mintea nu mi-a întrebat-o...
    Sufletul îşi alege imaginile pe care vrea să le ia cu el, dar ideile nu ştiu întotdeauna de unde vin. Uneori am impresia că cuvintele vin de undeva de dincolo de gânduri..."

    desigur, ai dreptate: dacă tot scrii, nu o faci de dragul prafului stelar; o faci pentru ca (sperând ca) cineva (poate chiar cineva anume) să citească, să vadă, să simtă ceea ce simţi tu...
    primul semn al acestei împărtăşiri este traficul, dar adevărata bucurie sunt comentariile... pot să spun că de-a lungul timpului am ajuns să cunosc persoane absolut superbe, chiar dacă poate nu le ştiu numele, vârsta, sau cum arată; am ajuns ca acele persoane să-mi fie dragi, şi să aştept nerăbdător următoarea întâlnire virtuală...
    arcadia, Wind, pharaonx, Traveling Hawk, îţi sunt cunoscute?...:)

    nimic nu e obligatoriu, dar cred că e de bun simţ ca, măcar din când în când, să răspunzi celor ce s-au aplecat asupra gândurilor tale...

    RăspundețiȘtergere
  43. Nu ai vazut tu unde mi-am pus io ochelarii ?
    ca nu vad gafele tale ...mnah , ce chioara sunt !

    si pe deasupra nici nu inteleg de ce ai scos moderarea ? :(
    dar mi-a placut articolul tau , de fapt ca toate celelalte (ale tale) ieri l-am "blamat " ca Cel mai bun articol al zilei , Sic!

    RăspundețiȘtergere
  44. @Mirona: Din păcate, chiar azi am avut dovada celor afirmate de tine. Uite ce răspunsuri dă cititorilor o scriitoare, pe blogul domniei sale:


    "Nu, drăguţă. Regizez filme porno – alea în care joacă mama ta rolul principal.
    Ţi-am aprobat un comment cretinoid acum trei luni – văd că tot cretinoid ai rămas. Tu nu ai de gând să evoluezi deloc?"

    "Nu îţi place blogul meu sau persoana mea, marş şi plimbă-te pe acelea care îţi plac!"

    Dacă era blogul unui cocalar de Ferentari nu era nicio surpriză. Dar e blogul unei scriitoare. (Despre care eu, una, n-am auzit niciodată, dar se pare că e)

    RăspundețiȘtergere
  45. @Victor: Am recunoscut citatul ;)

    Îmi sunt cunoscute, da! Faină motivaţie: de dragul prafului stelar! :D
    Noapte înstelată să ai :)




    @Alm: Ei, cred că ai nevoie de dioptrii mai mari :P
    Am scos moderarea de dragul Melaniei şi-a lui Robert. Dar mă încearcă ceva emoţii...
    Mulţumesc de nominalizare. Un fel de "am ieşit prima, alergând singură"? =)) =))

    RăspundețiȘtergere
  46. N-am vrut sa pun linkul aici de la aceea scriitoare pe care vad ca ai citat-o copios, deoarece am si avut o disputa cu ea, total din senin pe un site culinar. Eu ceream administratorului sa stearga si sa descalifice anumite persoane care au furat retete de pe blogurile unor culinarese celebre si ea s-a bagat ca musca,nu spun unde, ca stie toata lumea, si ne-a facut in toate felurile. Asa i-am descoperit blogul scabros, urat mirositor si-am regretat...Mi-am amintit de el, cand ti-am raspuns cu sufletul la gura aici si-am zis ca e bine sa stii de ce esti tu atat de iubita si de ce toata lumea vrea o carte de la tine cu autograf. <3 :*

    RăspundețiȘtergere
  47. @Liana: Din reţiuni lesne de înţeles n-am pus nici eu link către doamna scriitoare ci doar am citat-o :))

    Cât despre autografele mele, cel mult unele pe frunze de stejar :D

    RăspundețiȘtergere
  48. Durerea e că că stufosul comentariu scris ... a dispărut.
    Să ai o zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  49. 2 chestii. 1. Mare vă e mirarea că "o scriitoare" scoate așa ceva din ea? Pai de ce, nu ați citit postarea mea de pe blog (publicitate) în care vă spuneam că unii sunt oamenii la televizor sau în public și alții sunt oamenii atunci când reflectoarele se sting? Așadar, pentru mine nu este nicio surpriză. 2. Dacă e să votăm pe această temă, eu votez pentru blog fără moderare. Eu am avut activată moderarea atunci când am fost victima unui atac retard din partea unor oameni pe care îi credeam maturi, deștepți și toate cele. Nu erau nimic din ceea ce am sperat și am fost nevoit să moderez o perioadă comentariile obscene. Nu am nicio problemă ca cineva să mă și înjure dacă vrea pe blog, dar nu accept limbajul obscen și alte asemenea. Așadar, surpriza mea pe tema moderării a fost una fundamental plăcută și te rog Arcadia să mă treci la cei care votează fără moderare. Merci.

    RăspundețiȘtergere
  50. @Zamfir: Îmi pare rău de comentariul pierdut.
    O seară frumoasă!



    @Eugen: 1. Am decis să nu mă mai mir :D
    2. Ok. eşti pe locul trei. Pe lista nemoderării, vreau să zic :D

    RăspundețiȘtergere
  51. Mai Ion! Noi stim ca esti om....
    Pune baza pe noi, chiar si atunci cand nu comentam.

    RăspundețiȘtergere
  52. Am vut şi eu astfel de probleme. Nu mă deranjeză că mă desfiinţezi, dar:
    1. am pretenţia să argumentezi critica;
    2. pretind să te limitezi la critica postării (de ce port barbă, nu este legat de blog);
    3. impun un minim de bun simţ.
    Blogul este un fel de casă de-a mea, virtuală. Aşa cum este incceptabil să vii la mine în casa reală şi să scuipi pe jos, nici pe blog nu poţi veni fără să-ţi ştergi noroiul nesimţirii de pe bocanci.
    Democraţie? Da! Tot ce am scris mai sus ţine de democraţie. De cea adevărată.
    De-aceea, menţin moderarea comentariilor. Cui nu-i convine, are două şanse: să viziteze alte bloguri sau să-şi deschidă unul.
    Cenzurez? Da! Cenzurez lipsa de bun simţ, pentru păstra curăţenia blogului. Doar atât.

    RăspundețiȘtergere
  53. După mai multe nereuşite, am reuşit!

    RăspundețiȘtergere
  54. @Virtualkid: Valabil şi viţăvercea! Aţi fost prea trişti zilele trecute, vă doresc o săptămână minunată!


    @Zamfir: Ai perfectă dreptate, toate cele trei puncte sunt de bun simţ. Eu sunt mai puţin controversată decât domnia ta, încerc nemoderarea, să vedem cum e :)
    Săptămână liniştită!

    RăspundețiȘtergere
  55. arcadia draga,eu vin aici cu o placere extraodinara.nu am eu abilitatea lingvistica ? sa-i zic asa,dar citesc cu placere tot ce postezi.parca as fi eu in visele mele(de comunicare).azi m-am intalnit ,iarasi,dar cu alte doamne blogo-culinarese,tare dragute (?) semnul e pentru exprimarea mea.si le-am povestit de tine si tare ne-ar place sa te cunoastem,daca ai drum prin bucuresti si ti-ar face placere si tie sa ne cunoastem.refuzul nu v-a fi interpretat altfel decat normal.nu se supara nimeni.m-am intalnit azi cu 2 doamne cu care m-am mai intalit :elena de la bucataria elenei,naina kitchen si in plus gabriela cara de la gabriela's blog si dana tudor de la clipe dulci si parfumate.a fost o dupa amiaza foarte placuta si calduroasa,nu numai la propriu.am bagat de seama ca afinitatile care se creeaza inevitabil virtual,si-au gasit suportul real in aceste intalniri,ceea ce m-a bucurat tare.in cele cateva intalniri care le-am avut pana acum si la care m-am dus cu curiozitate si putin cu inima stransa,nu am fost dezamagita.asa ca iti arunc manusa.sper s-o prinzi !

    RăspundețiȘtergere
  56. acuma nu stiu daca se leaga asta de clarobscur,dar credca da,credca asta e primul post care nu l-am citit inca.dar eram asda chitita sa-ti comunic propunerea ca....

    RăspundețiȘtergere
  57. ghinion de nesansa ! scuze inca o data !!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  58. acuma am citit,tot cam pe diagonala ce ai zis tu.dar vreau sa-ti spun ca mi-am facut o prietena tanara,prin carcoteala.am si cunoscut-o,pentru ca a vrut sa ne cunoastem,ca sa nu mai zic de mine,dar ce aflu? ca mama ei e doritoare de a ma cunoaste ??!!!!pentru ca se ca se pare ca suntem de-o varsta. nu spui care, ca nu conteaza.experiente negative cu blogul,care al meu fiind culinar ,are parte de mai putine injuraturi.dar au fost.dar dupa parerea mea nu conteaza.de ce? pentru ca totul se deceleaza pana la urma.sa nu-mi spui ca n-ai rabdare.ramane intrebarea clasica,de ce n-am io acuma 30 de ani ???!!!!n-am,decat si-un pic.

    RăspundețiȘtergere
  59. Nici eu nu sunt "controversat", ci, ... hulit! Până eram un jurnalist dintr-o redacţie, nu prea aveam probleme. Acum, cu mai multe bloguri, pline de lucruri interesante, am devenit motivul unei adevărate campanii de denigrare din partea unui "jurnalist profesionist" şi a acoliţilor săi (nu ştie nimeni câţi sunt ... alţii şi câţi sunt el-însuşi!).

    Pentru pansy: Cine te opreşte?! Eu am, exact, un pic peste 19 ani ... a treia oară!

    RăspundețiȘtergere
  60. @pansy: Draga mea, accept cu plăcere cunoaşterea, numai să se ivească ocazia :)
    De regulă, când ajung în capitală, am 'jde probleme de rezolvat, sunt mereu pe fugă. Dar, când oi putea zăbovi un ceas, negreşit strig :)



    @Zamfir: De aceea zic că poţi păstra liniştit moderarea, în fond în ograda proprietate personală nu suntem obligaţi să îndurăm ocările şi nici limbajul licenţios. Hulitorii pot merge în Hide Park, în Colţul vorbitorilor, să declame cât poftesc :)

    RăspundețiȘtergere
  61. Am blog fiindca mi s-a parut a fi continuarea (normala, zic eu) a activitatii site-ului. Nu sunt in spatiul virtual fiindca am timp berechet iar blogul ar fi o modalitate de scapa de "apasare". Pentru mine blogul este precum o tribuna (hai sa spunem precum lădiţa din Hide Park) - "vorbesti" si esti "auzit", comunici. In al doilea rand este vorba despre schimbul de idei. Traiesc in aceasta lume si trebuie sa stiu unde ma situez - principiul meu (unul dintre ele) este "pe cei mai buni nu ii privesc de jos, pe cei mai slabi nu ii privesc de sus", trebuie sa definesc pe ce "treapta" sunt eu iar aceasta lume virtuala ma ajuta sa inteleg in parte.

    Blogul este cel putin o portavoce - care este rostul unei portavoce daca nu sa fii auzit "pana in fundu' salii" ? Pentru ca trebuie sa fii zărghit rau de tot ca sa vorbesti prin portravoce, singur in pustiu.
    Blogul este un fel de "la mine acasa" ("la tine acasa") asa ca exista niste reguli care trebuie respectate. In general oamenii cam stiu ce sa faca atunci cand sunt in vizita iar eu ma bazez pe asta. Dar nici nu am impresia ca TOŢI stiu asa ca sunt atent.
    Si da, este normal sa comentezi ca doar nu stai ca o muratura cand ai musafiri, nu ? Iar cand esti in vizita nu te dai ca fiind "intim" de-al gazdei si gata, mai schimbi o vorba si cu ceilalti oaspeti.

    @arcadia - despre tanarul in depresie - poate ca el era labil, poate ca el era o fire care deborda de optimism dar blogul era plin de "guest posts" deprimati ... legatura online are limite care nu pot fi depasite :).

    Am venit din curtuazie, raman (cu voia gazdei) din placere !

    RăspundețiȘtergere
  62. Vreau si eu blog-ul cu "pricina" sau "impricinata". Intotdeauna am fost de parere ca, contrariile se atrag :D

    RăspundețiȘtergere
  63. Mie nu-mi plac blogurile!
    Nu mi se pare un mijloc comod de comunicare.
    Vin la tine pe blog fiindcă te cunosc în real şi împărtăşim nişte sentimente comune, fiindcă îmi lipseşte dialogul promovat de noi două într-o altă lume virtuală. Altfel, mă simt foarte stingheră în "casa" ta invadată de cunoscuţi şi necunoscuţi, care nu comunică decât cu tine.

    RăspundețiȘtergere
  64. @PeNe: Uite, pun mâna pe telefon şi te sun să dialogăm :P

    RăspundețiȘtergere
  65. ta ce spunea Nichita la un moment dat... (sa facem o paralelă cu ideea din care s-au născut blogurile noastre).:


    Nichita Stănescu. Gând.
    Dacă n-aş crede în mesajul meu literar, nu aş
    scrie. Pur şi simplu, n-aş crede şi... e o falsă
    modestie să spui "domnule, eu scriu pentru că
    iubesc poezia... da' nu prea cred dacă am talent, dacă n-am talent". Eu cred foarte mult în talentul şi în vocaţia mea, pentru asta mi-am
    jertfit întreaga mea existenţă, ca să adaug, cu o picătură în plus, sensibilităţii contemporane o formulare mai nouă, mai adecvată etcaetera.

    RăspundețiȘtergere
  66. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu descopeream blogul tau! 'Academia Catavencu' mi-este mama declansarii bunei dispozitii iar 'Et in Arcadia ego'-tatal. :)) Sau invers...A inebunit lumea, bree! Inclusiv pe bloguri....Prea multa seriozitate,falsitate,prea mult pesimism sau bascalie... Eu te citesc doar pe tine si ma zgaiesc cu orele la pozele de pe blogul lui Catalin Fudulu...Cu voi, empatizez...;) La mai mare si la mai multeeee postari!

    RăspundețiȘtergere
  67. @Eugen: Nu că ne-am compara cu Nichita, dar foarte on topic citatul adus de tine în dezbatere. :)



    @Anima: Eşti prea drăguţă, mă simt minunat în postura de tată. Ştiam cum e să fii mamă, dar tată abia acum încerc. Absolut inedit sentimentul, mulţumesc! =))

    RăspundețiȘtergere
  68. :)Eu nu scriu pentru mine dar nici pentru altii.
    Am raspandit adresa prietenilor si oamenilor pe care-i cunosc si poate ar fi interesati - dar nici nu ma supar de vizita incognito a unui curios - ma bucura ca doreste sa comenteze - de bine sau de rau :).

    Deci .... imi place postarea :)

    RăspundețiȘtergere
  69. @nongratad: Bun venit la noi! O cafea? Un ceai? :D

    E normal să te bucuri dacă cineva care citeşte comentează, dacă ceea ce ai scris are un cât de mic ecou, pentru că e cam greu să vorbeşti singur :P
    Deşi uneori lucrurile devin mai limpezi dacă le formulezi clar şi le scrii, chiar şi numai pentru tine. :)

    RăspundețiȘtergere
  70. Arcadia, daca nu mi-ar placea atat de mult blogul tau descoperit azi, aproape ca as regreta ca nu ma apuc de o dizertatie blestemata ce ma asteapta:)
    Sa vedem acum ce curtoazie imi oferi:D

    RăspundețiȘtergere
  71. @Iulia: Regretele fac rău la pipotă, bre!
    Păi, tu publică dizertaţia şi noi comentăm şi aplaudăm. Ce zici? :P

    RăspundețiȘtergere