Leapşa cu trei fire...

La mine leapşa a ajuns via doctorul, după ce domnia sa i-a mai adăugat un fir, ca să-i mărească rezistenţa :D

1. Aţi folosit vreodată o carte la altceva decât la lecturat?

Ehe, cum nu? Când femurul şi tibia îmi erau încă prea scurte ca să mă poată înălţa până la fereastră, construiam trepte din cărţi, pe care le escaladam desculţă, până ajungeam la punctul de observaţie de unde supravegheam, analizam şi interpretam acţiunile adulţilor asupra mediului înconjurător.
Fundaţia construcţiei o constituia întotdeauna albumul mare de fotografii în care zâmbea bunicul cel cu ochi la spate. A continuat să zâmbească netulburat, oricât l-am escaladat. Apoi urmau cele şase volume ale lui Galsworthy - Forsyte saga şi Comedia modernă,
având mare grijă de fiecare dată să nu calc direct pe volumul unu - Maimuţa albă, de frica prostească să nu se înfurie animalul şi să mă muşte de picioare.

Când am ajuns la şcoală, foloseam manualele cartonate în două scopuri: în pauzele dintre ore ca să mă bat cu băieţii din clasă, folosindu-le pe cant, pentru a potenţa efectul loviturii şi a estompa zgomotul care ar fi putut ajunge până la urechea vreunui profesor din cancelarie.
După ore, aceleaşi manuale se transformau în scut de apărare fie împotriva bulgărilor de zăpadă, dacă era iarnă, fie pentru a contracara "castanele" pe care le primeam de la baieţi drept recompensă pentru cucuiele care le ţineau căciulile sculate pe cap.

Am folosit DEX-ul ca să presez plantele pentru ierbar şi tot în cărţi am ascuns abţibilduri, bileţele, felicitări, şerveţele, plus un semn de carte pe care l-am furat de la mama şi l-am ţinut ca pe o comoară, la pagina 100 a primului volum din Potopul lui Sienkiewicz. Mă gândeam eu, aşa, că mamei n-o să-i vină să recitească o carte cu un nume atât de înfricoşător, scrisă de cineva cu un nume atât de îngrozitor.

2. Vi s-a întâmplat să citiţi vreo carte doar pentru că o citise persoana iubită?

Da. Prima dată am iubit-o pe mama şi-am citit cărţile de pe noptiera ei. Pe urmă am citit într-o zi toată cartea de istorie de clasa a 4-a pentru că Gelu iubea istoria şi eu îl iubeam pe el.
Apoi am citit Critica raţiunii pure a lui Kant, pentru că-l iubeam pur iraţional pe profesorul de filosofie.
Am învăţat din greşeli, acum îmi orientez singură lecturile.

3. Aţi avut prejudecăţi care să vă împiedice să citiţi o anumită carte?

Clar! N-am citit nici măcar o carte de-a Sandrei Brown.
N-o să mai citesc în veci de veci o carte scrisă de Steve Harvey.
Trag nădejde să mor fără să fiu silită să mai citesc vreun panseu scris de Adrian Sahr.

4. Care e, pentru voi, Cartea şi ce vă inspiră ea?

Viaţa pe un peron - Octavian Paler. Din motive pe care nu sunt pregătită să le dezvolt public. :)


Predau leapşa, de vor voi s-o preia, domnului Jacotă şi domnului Costea.