Două monede. Atât valorează tristeţea lui amestecată cu note întregi, cu optimi, cu şaisprezecimi de inimă.
Frigul îi cucereşte oasele unul câte unul, hainele nu mai au niciun rost, îmbracă o umbră. Ghetele tropăie goale în vreme ce picioarele lui se plimbă desculţe prin alte lumi.
O fi trăit în tinereţe vreo fericire necugetată şi plăteşte de-atunci pentru ea, gândesc. Pleoapele i se ridică brusc, dezgolind nişte ochi de un cenuşiu încremenit, fără viaţă. Ai fi zis că ochii i-au murit înaintea inimii dacă n-ar fi vorbit desluşit:
"Dimineaţa, păsărilor le cresc aripi şi cântă".
Desi n-are iPhone sau Wii, nenea asta, aflat cam spre seara, s-ar putea sa inteleaga mai bine viata decat noi.
RăspundețiȘtergereMai bine decât mulţi dintre noi, cu siguranţă :|
RăspundețiȘtergereamazing, love the life in the photo
RăspundețiȘtergere"O fi trăit în tinereţe vreo fericire necugetată şi plăteşte de-atunci pentru ea." Superb!
RăspundețiȘtergereDin păcate cei buni suferă pentru nesimţirea celor răi. Este un paradox întâlnit peste tot în lume încât îţi vine să îţi pui întebări despre Demiurg...
... iar în el încape o lume întreagă ...
RăspundețiȘtergere@Tiago Braga: :)
RăspundețiȘtergere@Costea: Mi s-a spus că păcătuiesc gândind ca tine, dar nu mă pot salva de întrebarea unde e Dumnezeu când un copil moare de leucemie, când un bătrân cerşeşte pentru bucata de pâine zilnică...
@doctorul tau: Superbă antiteza ta!
Imi place mult titlu. Acunde o intreaga filosofie, simpla, dar complexa ... si totul este legat de Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereNu poti concepe nimic fara Dumnezeu. Nu ar avea sens. Nici macar tu nu existi in afara lui Dumnezeu. Si odata cu tine si intrebarile tale. La fel si raspunsurile...
Toate ne sunt date de la Dumnezeu. Iar raspunsurile nu le gasim pentru ca obisnuim sa privim totul prin egoismul si individualismul nostru fara margini. Suntem creatori de haos! Si de fapt haosul nici nu exista...
Un batran cerseste pentru bucata de paine pentru ca el sa inteleaga, iar in "dimineata" urmatoare sa ii creasca aripi si sa cante!
@robert: Da, perfect adevărat. Nihil Sine Deo!
RăspundețiȘtergereÎmi asum păcatul de-a-mi pune întrebarea ce înţelege un copil de 5 ani din boala lui incurabilă şi cui vrea, de fapt, Dumnezeu, să-i predea lecţia înţelegerii. Ca să nu-L supăr prea tare, îmi spun ca ştie El ce face. Dar întrebarea rămâne. Şi păcatul la fel. :(
" iar raspunsurile nu le gasim pentru ca obisnuim sa privim totul prin egoismul si individualismul nostru fara margini. Suntem creatori de haos! Si de fapt haosul nu exista.."
RăspundețiȘtergereIch mag!!
imi cer permisiunea , Robert sa te citez si in alte locuri cu bucatica asta de idee fff valoroasa.
E...e...e greeeu de clarificat in minte o varianta de raspuns la intrebarea ta , arcadia draga( subiectul asta ma framanta destul) . Daca copilul are parinti, ar avea posibilitatea sa inteleaga ei cate ceva, dar daca copilul nu are nici asa ceva ? si zace in dureri fizice si simtamantul devastator de abandon......intrebarea ramane.
Întotdeuna m-au impresionat bătrânii ...... până la lacrimi!
RăspundețiȘtergereCe dreptate e asta?!! ....... să munceşti şi să te zbaţi o viaţă, ca apoi, să ajungi un neputincios uitat de lume ..... cerşind pentru o coajă de pâîne?!!
Dumnezeu ne dă de toate!! ...... numai dreptate, nu!
Pedepsele divine n-am să le înţeleg niciodată: unii greşesc iar alţii plătesc!
bătrînul e mult mai mult decît arată, sînt sigur că are mai mult(e) de spus decît mulți miseparişti care apar toată ziua la televizor, cică formatori de opinie ...
RăspundețiȘtergererevin, cu scuze: pare un om care a trăit viața, nu care a mimat-o
RăspundețiȘtergereeu aş aduna oameni ca el şi le-aş aduce copii/tineri să le spună despre viață; o să mai revin la postul tău, e ca un vin bun la care trebuie revenit cînd şi cînd; eu cred că, în sufletul lui, e împăcat cu el, cu lumea şi cu viața (şi gata, ajunge pentru astăzi)
RăspundețiȘtergere@Al.M: Dacă afli răspunsul să-mi dai de ştire şi mie :)
RăspundețiȘtergere@PN: Eu am bătrâneţea asigurată: mă eutanasiază Sara înainte să ajung să cerşesc, neputincioasă :P
@doctore, săptămâna trecută am revăzut un bătrân de 93 de ani, care mi-a adus o adiere de speranţă: lucid, vioi, cu simţul umorului păstrat, un bătrân frumos. (A avut un regim de viată apropiet de cel pe care-l propui tu pe blog. Cred că e unul dintre secretele unei bătrâneţi frumoase).
E drept că are copii care au grijă de el şi o situaţie materială decentă.
Ce facem însă cu cei a căror venituri sunt minuscule sau lipsec de tot şi nu au pe nimeni?
Poate că, aşa cum sugera Robert mai sus, suferinţa lor e lecţia noastră de viaţă, testul omeniei noastre, măsura cu care ni se va măsura la rândul nostru.
Robert a vrut sa sugereze ca suferinta lor e lectia lor de viata, si nu a noastra. Fiecare pentru el ... si toti pentru unul.
RăspundețiȘtergereSuferinta lor se poate transpune in lectia noastra de viata, dar numai datorita fricii si teamei. Si astfel devine suferinta noastra, adica lectia noastra de viata. E matematica cea mai pura!
Omenie...! Cred ca de multe ori se confunda cu frica de Dumnezeu.
E greu de facut o diferenta clara intre toate acestea. Iar cand gasesti raspunsul te intrebi daca nu cumva ego-ul tau ti l-a sugerat ca sa dormi linistit. Ceva de genul: introspectia introspectiei ... :D
Auzi! Mai bine pui o fotografie ceva. E mai relaxant. Mai am un pic si dau in filosofia nostalgiei sau in... nostalgia filosofiei. Si apoi nu ma mai inteleg cu nimeni =))
@robert: Arcadia a vrut să înţeleagă bine ce-a vrut să sugereze Robert, numai că nu i-a ieşit, deoarece matematica e foarte grea :))
RăspundețiȘtergereArcadia promite lui Robert şi o postare fără filosofii şi fără nostalgii, ca să restaurăm liniştea prin creiere :P
Ce frumos.. Si ce trist.. Si ce frumos! Ochii cenusii sunt fascinanti oricum, iar in acest tablou se potrivesc la marele fix
RăspundețiȘtergere@Ina: Draga Ina, pe noi ne-a luat cu dureri de cap de când filosofăm pe marginea postării, suntem gata să ne lăsăm păgubaşi şi să ne apucăm de ceva mai uşor, că nu ajungem la concluzii clare :)
RăspundețiȘtergereIo sunt aici, prezenta! Si asa o sa fiu si la batranetile noastre, cu pusca pregatita, ca doar acum stie tot poporul de misiunea mea si nu mai putem da niciuna inapoi :p
RăspundețiȘtergere@Sara: Ştiam eu că eşti un om de cuvânt şi că pui suflet în orice faci =))
RăspundețiȘtergereMi se pare mie sau a venit toamna si in cugetarile voastre?
RăspundețiȘtergereE greu sa emiti o judecata asupra vietii unui om.........a fost "greiere",a fost "furnica"?
cine poate stii si mai ales poti judeca cum e mai bine?
Arcadia ......in privinta eutanasierii sunt de acord cu tine,sa-mi spui unde fac cerere
Imaginea mea despre cuplul ideal este al unui cuplu de batranei (el un gentilom si ea o mare doamna ,care se plimbau de mana intr-o zi insorita de mai;imaginea mi-a ramas pe retina si dupa mai bine de 20 de ani si sper ca sa imi inchei si eu ciclul lumesc cam in maniera asta)
Nu va pot descrie in cuvinte cata seninatate si tandrete degajau(cand el s-a stins parca ceva din seninatatea lumii a disparut)
@Elfa: Cu eutanasierea trebuie sa gasesti pe cineva dispus sa te ajute. Eu o am pe Sara, care s-a oferit cu placere =))
RăspundețiȘtergereTreaba asta o poate face fie un bun prieten, fie un cetetean pe care l-ai calcat pe coada odata. Daca vrei sa fii sigura, opteaza pentru ultima varianta =))
Un titlu perfect pentru acest tablou impresionist.
RăspundețiȘtergere