duminică, 20 noiembrie 2011

Jurnal de București (II)

După 43 de zile de la aterizare, cea mai mare provocare pentru mine rămâne orientarea în trafic.
(Somnul deja mi l-am rezolvat, mi-am procurat o trăistuță de remedii: ceaiuri calmante, extracte din plante, drajeuri relaxante și niscaiva pilule delirante. Ultima categorie o păstrez pentru situații de urgență, încă obțin adormiri mulțumitoare combinând mușețelul cu passiflora, menta piperita cu rădăcina de valeriană, păducelul cu sunătoarea, exact cum făceau străbunii. Excepțional, combin Persenul cu Sonata Lunii.)

Nu-mi amintesc când am venit eu prima oară în viața mea la București dar știu că încă nu mă apucasem de fumat, pentru că n-am salivat la țigările tatei. Și cum de fumat m-am lăsat în clasa a treia, putem conchide că e mult de-atunci și să tragem concluzia că venind eu de atâtea ori în București până la frumoasa și aproape rotunda vârstă ce-o am ar fi fost de așteptat să recunosc măcar câteva bulevarde principale, zona Oborului și Casa Poporului. Dar eu am plecat din Brașov într-o frumoasă zi de octombrie 2011 fără să am nici cea mai vagă idee cum se ajunge de pe DN1 în Baba Novac. N-am ce să fac, îmi lipsește complet plumbul din cap.

Pentru eventualii voluntari care mi-ar oferi bucuroși un plumb din Beretta lor, precizez că niște cercetători britanici (cum altfel?) au descoperit că păsările migratoare, care zboară mii de kilometri și nimeresc fix în țările calde, au în creier o cantitate mult mai mare de plumb decât ruda lor, găina, care abia nimerește poiata în amurg. Astfel au conchis că plumbul ar fi responsabil de simțul orientării spațiale. M-am agățat cu nădejde de această explicație care mă aranjează perfect, fiind mult mai elegantă decât cea cu creierul defect.

Așadar, înainte să purced spre capitală, mi-am cumpărat o hartă a Bucureștilor și-am stabilit împreună cu Vasile traseul pe care aveam să-l parcurg de la intrarea în Băneasa. L-am însemnat cu markerul roșu, mi-am pus semne de exclamare la intersecțiile principale, mi-am scos (după 54 de ore) telefonul de la încărcat, i-am îndesat în trompă lui Eustachio casca de la hands-free, le-am interzis rudelor până la gradul trei să vorbească la telefon în următoarele 8 ore pentru a le putea cere lămuriri în direct în eventualitatea că m-aș fi rătăcit prin metropolă, am umplut ochi rezervorul și-am purces la drum.

L-am uimit pe Vasile de timpul record în care am ajuns la Otopeni, dar nu m-am culcat pe lauri pentru că greul abia începea, știam. Am evitat la mustață întrarea în pasaj la Băneasa dar am luat-o-n barbă de la Alexandru Șerbănescu, pe care l-am ratat. M-am repliat, m-am reorientat iar pe Barbu Văcărescu deja m-a detectat ghidul trimis în întâmpinarea mea. Am ajuns la destinație cu orientarea și onoarea aproape întregi.

După o vreme mi s-a făcut dor de casă așa că am scos iar harta pe masă. Am răsturnat-o și-am studiat-o în sens invers. M-au năpădit răcorile. Și pe mine și pe soră-mea, când a auzit ce întrebări lămuritoare îi pun. Așa c-a decis să-și lase trebile și să mă scoată pe poartă. Pe poarta lui Barbu Văcărescu, prietenul meu, de unde am asigurat-o că mă descurc singură. S-a urcat la volan, a demarat (de mine-a uitat!) și-a șofat ca un bucureștean adevărat. Abilă cum sunt și animată de frica rătăcirii am reușit să mă țin, cu chiu cu vai, de ea. La un moment dat a oprit. Am coborât și i-am reproșat, voalat, c-a schimbat traseul pe care trebuia să mă ducă. Nu-l schimbase. M-am schimbat la față de rușine iar ea a schimbat planul. M-a scos în DN1.

I-am scos peri albi, știu, dar când m-am întors, peste trei zile, singură singurică și fără frică, i-am detectat un licăr de mândrie frățească în glas.

Și-n București am rămas...

27 de comentarii:

  1. Mai, Arcadia, eu am ratat DN1, venind dinspre Slanic Prahova!!! Ti-am povestit, la momentul oportun...Asa ca stai blanda.
    Zici ca plumbul lipseste? Crezi ca un glont ar ajuta?

    RăspundețiȘtergere
  2. @anamaria: Sunt blândă, știi, dar dacă un glonț ar șuiera.... :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi aduc aminte de o intamplare ... ciudata ? Stateam de multi ani in zona, ma intorceam acasa, lipsisem cateva luni. Ajunsesem noaptea. Din prima, desi lipsisem doar cateva luni, de la gara am luat autobuzul de noapte in sens invers. Mi-am dat seama numai fiindca ajunsesem la celalalt capat si inca nu "descoperisem" statia binecunoscuta. Asa ca am mers din nou spre gara in speranta ca poate atipisem si de aceea trecusem de statie ... degeaba, nu descopeream locul ! Si intr-un tarziu am inteles : schimbasera iluminaul stradal - totul era scaldat de o lumina portocalis care, pentru mine, "schimbase" peisajul. Asa ca nu trebuie sa iti faci griji, uneori si bucurestenii "get-beget" pot sa aiba probleme de orientare. :)

    P.S. Nu este plumb, este magnetina - aia de o au in cap porumbeii voiajori. :) Dar mai nou s-a luat in discutie si orientarea pe baza unei "harti olfactive" si nu oricum ci folosind nara drepta ! :) :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Numai bine si un GPS iti dorim!
    PS Cu conditia sa nu-ti taie pofta de a povesti!
    Ca bine (si cam rar) scrii!
    ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Si uite asa, analizand poza, pot sa-ti spun si in ce bloc stai.

    RăspundețiȘtergere
  6. Arcadia, după poza asta se pare că tu vii la Bucureşti cu elicopterul. Şi eu, bucureştean get-buget de câţiva ani, nu ajung totdeauna acasă. O mai fredonez şi pe la câte un Irish Pub.
    Un beţiv, la 2 noaptea, suna la interfon pe la toate apartamentele şi întreba dacă soţul este acasă. În sfârşit, una care a răspuns că nu.
    Beţivul: ia-n coboară până aici să vezi dacă-s io!

    RăspundețiȘtergere
  7. @glass and iron: Magnetina sa fie, sau orice altceva, cata vreme exista o explicatie stiintifica :D


    @Amelia & Mihai: O sa va povestesc eu cum e si cu GPS-ul asta, cand oi avea vreme :)


    @Marian: Te-am mai intrebat eu data la ce scoala ai invatat. Acum stiu. La doi si-un sfert =))


    @odlm: Dragul meu, n-am elicopter, vin cu cioara, ca berzele-s ocupate cu transportul pruncilor.
    Tare asta cu betivul =))

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu ma gandeam la mine daca m-ar ajuta un glont. Nu-mi permit sa dau la atii sfaturi. Poate doar idei =))

    RăspundețiȘtergere
  9. Norocoaso, peisajul meu este doar cu pomi ciuntiti de imbecilitatea vecinilor.

    RăspundețiȘtergere
  10. draga arcadia, stii de ce zboara pasarile spre zonele calde inainte sa vina iarna? pentru ca daca ar umbla ar dura mai mult drumul...

    eu am groaza de circulatia din Bucuresti... si gandeste-te ca inca n-am carnet... :)

    toate cele bune...

    RăspundețiȘtergere
  11. Savuros.
    În afară de plumb, magnetină, gârlici și pinteni, păsările mai au și o genă Losh, responsabilă cu drumul critic...Doamnelor le-ar sta aiurea gena asta, e ca un neg violaceu pe vârful nasului.În plus, nu-s migratoare.

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu, nici vorba de doi si un sfert. Alta e explicatiunea.
    Pe vremea in care eu ma jucam cu [chestia aia mai mare de 11 cm] in nisipul din fatza acelui bloc... sa scrie altcineva continuarea.

    RăspundețiȘtergere
  13. @anamaria: Nu te ajută glonțul decât dacă mergi călare pe el :D

    @Mircea: Da, am mare noroc cu peisajul, numai că eu îl admir mai mult noaptea, de insomniacă ce-s :D


    @printrenori: Mă bucur tare să te revad printre noi. Vezi ce de schimbări în lipsa ta? :D


    @c.j.: Boierule, în afară de magnetină am toate genele, de-a valma. Și bune, și rele, deci e posibil s-o am și pe aia violacee =))


    @Marian: Ciocu' mic, scutură-te de nisip și ia loc în bancă! :-L

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga Arcadia, eu vreau sa evidentiez rolul benefic al surorilor! Ce ne-am face fara ele;))
    In al doilea rand, ma bucur c-ai lasat insectarul deoparte.
    Si nu in ultimul rand, din imaginea surprinsa deduc ca Bucurestiul e in plin sezon autumnal, atat de plin de culoare...
    Iti doresc timp pentru suflet si inspiratie. Ş=

    RăspundețiȘtergere
  15. Of, iar am incurcat tastele, eram setata pe Ro!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Mirela: Da, să ne trăiască surorile, hip-hip-ura! :D
    Între timp Bucureștiul s-a cam desfrunzit și s-a cam răcit.

    Eu mă încurc nu numai cu english-romanian keyboards ci și cu romanian-standard - romanian-legacy care diferă :D

    RăspundețiȘtergere
  17. :)
    recunosc, recunosc din nou labirintul hărţilor, marcajelor, de străzi şi intersecţii, care le înveţi ca pe o poezie
    crezi că ştii, că ai învăţat lecţia... şi, când ieşi la (tablă) intersecţia "live"... te trec toate sudorile... pe viu, la scara 1:1, de la nivelul volanului... nu mai recunoşti nimic... şi te arunci în hectarele de intersecţii bucureştene, sperând să nu buctezi (prea tare)...
    e o adevărată plăcere să citesc ce scrii... ai talent, e de-a dreptul savuros... noroc că ce scrii e cu zero hidraţi de carbon...:))

    RăspundețiȘtergere
  18. Uite, vezi tu, dragă Arcadia, ăsta este motivul , pentru care, eu, femeie puternică, după spusele cunoscuților, am refuzat , din start, să-mi iau permis de conducere- să nu bat lumea la cap , să m- scoată din cine știe ce încurcătură.
    Nu mă laud, că bine nu-mi este prea des, dar nici chiar rău.
    În țară, merg cu trenul, rar cu autobuzul, cel mai mult pe jos.
    Când vine vorba să plec mai departe, iau avionul, nu al meu, al companiilor serioase.
    În altă ordine de idei, am fost în capitală , am stat 3 zile, nu ți-am știu nr. de telefon- de ce zici că-l ții la încărcat 3 zile și 3 nopți?? dacă l-aș fi știut, te invitam la o plimbare.
    Îmi pare bine că dormi frumos!
    Visezi la fel, așa-i?
    p.s. Să ai o soră este cel mai fain lucru, eu nu am, nici măcar fată, așa că..asta e.
    Îmbrățișări!!!

    RăspundețiȘtergere
  19. @Victor: Ei bine, atunci așa, ca între cunoscători, să-ți spun că intrarea în Ștefan cel Mare din Barbu Văcărescu nu seamănă absolut deloc cu lecția pe care-am învățat-o eu din hartă. Îmi imaginam o răscruce măreață, ceva care să mă bage în sperieți și când colo e ceva aproape provincial. (Na, că le-am zis-o! :P )


    @Gina: Eu, femeile la fel de puternică după spusele lui Vasile, =)), mi-am luat permis, ca să nu trebuiască să merg cu avionul. Cu înălțimile am probleme, nici de la balcon nu mă uit în jos, că mă iau nădușelile. Am trenspirat ca după o cursă de maraton până am făcut poza de mai sus. Și asta tot pentru că sunt o puternică =))

    Ca să veyi cum e să ai o soră, ne putem face surori de cruce, mă ofer :D

    RăspundețiȘtergere
  20. asa e arcadia, multe schimbari... mai am putin si ma intorc in tara. deja ma gandesc cu groaza la ambuteiajele din cluj :))

    RăspundețiȘtergere
  21. @printrenori: Te așteptăm cu povesti :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Arcadia,
    Ce idee faină!!Vorbesc serios!!

    RăspundețiȘtergere
  23. lasa... nu mai plange... te vei obisnui cu orasul... o sa ti se para asa de natural sa sofezi acolo... si sa gasesti fel de fel de scurtaturi ca re eviti traficul... ai nuia putintica rabadare cu tine insuti...
    imagienea... este sueprba... si recunosc locul... minunat...

    RăspundețiȘtergere
  24. Ha, ha, ce m-am amuzat! :P Pffuui, ce frumos oras e Bucurestiul asta vazut de sus. :D

    RăspundețiȘtergere
  25. @Gina: Deci ne-am făcut surori de sânge virtual :))

    @oovi: Deja mi-am lărgit arealul prin care mă plimb, deci ai dreptate: peste 20 de ani o să circul ca Vodă prin lobodă prin București =))

    @lunapatrata: Da, fain oraș! Păcat că n-am elicopter să-l survolez :))

    RăspundețiȘtergere
  26. in '93,cand ne-am cumparat masina pentru prima data,si cand nu era nici pe departe circulatia de acum,dar era la fel ,daca nu mult mai haotica,pentru ca drumurile nu erau semnalizate,piatra de incercare era traversarea pietei victoriei,sau asa mi se parea mie.ca sa nu spun ca am emotii la traversarea brasovului,spre bucuresti.
    ca se facu vorbire despre gps,eu ma distrez cateodata sa-l pun cand ma indrept spre casa:habar nu are,ma trimite pe paduri cantand.asa am patit si asta vara in bulgaria,pe drumul spre nesebar.in loc sa mergem ca oamenii pe drumul stiut,dinu a descoperit ca gps-ul a gasit un drum mai scurt !!!! nu-ti spun pe ude ne-a dus,pe un drum prin padure,hatisuri ,hartoape.ca era ceva off road,ori noi nu aveam o astfel de masina!!!!dupa 3 km de carari de padure,am pus piciorul in prag si m-am intors la drumul cunoscut,cu consimtamantul tacit,pentru 5 km al membrului masculin principal al familiei.era sa ne lasam toate scuturile pe drumul ala!nu mai spun ca la sfarsit,dupa ce am ajuns in soseaua nationala,erma uda leoarca cu tot aerul conditionat cu tot !am uitat sa spun ca eu sunt soferul in familia noastra,ca tudor,alalalt sofer nu mai merge in concediu cu noi,avand si varsta si gasca diferite.
    asa ca intelegera mea e totala.

    RăspundețiȘtergere
  27. noo, frumoasa vedere de sus,
    Ti-am zis eu de brisca , ce plumbi, lasa-i sa le treaca altora prin cap :)
    am uitat sa-ti zic de orientarea dupa muschi .si comunicarea cu fum or batai de tobe :) or porumbei calatori ( cam inconvenient ca-ti trbuie cusca)
    dar vad ca-ai ajuns pe inaltimi si fara ei :) si eu care stiam ca se trece pe sub arc... :)inapoiata miss
    xox tot inainte pe DN1

    RăspundețiȘtergere