luni, 24 octombrie 2011

Bucureştiul de coşmar

Am somnul şubred. Precar precum casele alea interbelice cu bulină roşie. La cea mai mică mişcare pleoapele mele se cască larg şi nu se mai închid. M-am tot tratat, m-am psihanalizat, dar somnul nu mi s-a reparat. Pilulele au efectul unui strat de var pe un perete cu igrasie: în scurt timp beteşugul iese iar la suprafaţă, ca mucegaiul verde-albăstrui.

Am plecat de-acas' cu frica insomniilor împăturită frumos în hipotalamus, dar realitatea s-a dovedit mai crudă ca aşteptările mele. În prima săptămână n-am dormit. Am căzut, din când în când, într-un soi de letargie buimacă. Alt oraş, altă casă, alte zgomote. Şi altă faună. Care include ploşniţe verzi. Frumos parcul Titan, le place şi lor. Iar când se satură de verdeaţă şi li se face greaţă, se mută peste drum, la bloc. Îmi stă inima în loc când dau peste câte una care se căzneşte să intre în casă. Aerisesc doar câte o cameră odată, cu ochiul la fereastră şi aspiratorul în poziţie de atac.

Ocupaţia mea principală în primele două săptămâni a fost să mă acomodez cu noile zgomote. Am început să le clasific ştiinţific:

Zgomotele vecinilor. M-am dezvăţat de trăit la bloc, orice lingură scăpată pe gresie de gospodina de desupra îmi zbârceşte trompa lui Eustachio, orice scaun târât pe parchet îmi băşică cohleea.

Zgomotul străzii. Pe Baba Novac traficul nu amuţeşte, nu se opreşte, nu se răreşte. Mă simt ca la cursele alea americane în care maşinile se învârt în cerc ore întregi. Claxoane, xenoane, volane, şicane şi frâne inumane.

Zgomotele casei. Termostatul de la frigider, de exemplu. Nu ştiu cum circulă ecourile în casa asta dar, până m-am lămurit de unde vine ţăcănitul ăla scurt care mă lovea direct în nicovală, am umblat în patru labe pe sub toate paturile şi m-am târât prin toate dulapurile, ca un soldat prin tranşee.
Cireaşa de pe tort(ură) a fost însă o alarmă. Dacă printr-o minune reuşeam să aţipesc pe la ceasurile 3-4 din noapte, se declanşa alarma. Undeva, în depărtare, nu foarte tare. Destul însă să-mi alunge somnul definitiv. Am îndurat o noapte, două, nouă. Într-a zecea, eram deja turbată. Am ieşit în balcon cu gând să dibuiesc maşina cu pricina şi să-i arunc pe parbriz o noptieră, măcar să aibă un motiv întemeieat să urle.
Spre surprinderea mea, urletul nu venea de-afară. Aha, mi-am zis, cred că vreun vecin lucrează la metrou şi tre' să se trezească de cu noapte să ajungă la muncă. De teamă să nu se ia cu somnul şi-o fi cumpărat un ceas cu alarmă solidă, cu garanţie de trezire.

(În capitală nu e ca la noi în provincie, mă încurajam eu. Aici sunt chestii importante, cum ar fi metroul, tre' să mă obişnuiesc dacă vreau să intru şi eu în rândul lumii bune. Şi făceam planuri cum o să mă mut de-a doua zi cu dormitul în altă cameră, ca să pot supravieţui...)

Stând aşa în miezul întunericului nopţii, gâlgâind de adrenalină, mi-am zis c-ar fi bine să beau nişte apă. Am văzut eu în filme că dacă femeia e isterizată sau leşinată, cineva îi da repede nişte apă. Mie n-avea cine-mi da, aşa că m-am ridicat, m-am băgat în halat şi-am plecat la adăpat. Dar pe drum am constatat că alarma se aude mai tare. Şi parcă venea cumva din stânga. M-am oprit, am căscat urechea şi-am deschis uşa de la baie. Mă apropiam de sursă. Parcă vine mai din dreapta. Da. Venea din dreapta, de la radioul de duş, cu ceas deşteptător. Îmi venea să mor. Va să zică, de zece zile tortura mea era alarma acestei scule, setată să orăcăie din toţi bojocii la 3.22 a.m. în fiecare noapte. Cine dreaq s-a gândit să inventeze un radio de baie, cu ceas deşteptător? Care dobitoc
de pe planeta asta şi-a imaginat că cetăţenii dorm în baie şi au nevoie de sculător? Dacă-l prind, îl omor!

Odată elucidat misterul zgomotelor am tras nădejde că următoarea noapte o să dorm dusă. Am cinat (un biscuite digestiv şi-un pahar de apă, preventiv), m-am spălat, mi-am luat cartea şi-am dat să mă arunc în pat. N-am mai apucat, pentru că patul era ocupat. O ploşniţă grasă îşi căuta loc prielnic pentru înnoptat. M-am oripilat, dar n-am ţipat, cum fac femeile din filme. Am înhăţat aspiratorul, am aspirat monstrul, am căpăcit gura tubului ca să nu iasă creatura peste noapte şi m-am aşezat pe canapea, să-mi trag sufletul şi să cuget. Oricât mi-am făcut curaj, oricât am apelat la legea probabilităţilor, oricâtă apă am băut, nu mi-am putut îneca spaima că peste noapte m-aş putea trezi dormind sub aceeaşi pătură cu ploşniţa-mamă. Aşa că m-am apucat sistematic de verificat toată camera. Am scos aşternuturile de pe pat, am ridicat salteaua, am mutat patul, noptierele, am scos hainele din dulap (noroc că n-am apucat să-mi aduc toată garderoba de la Braşov!), am scos perdelele, tablourile, oglinda. Spre ziuă, am terminat de aşezat, m-am culcat şi-am visat că ploşniţele m-au muşcat în aşa hal că eram plină toată de băşici.

Locuiesc lângă parcul Titan. Momentan. S-ar putea să mă mut în Burebista.

Hasta la vista!

72 de comentarii:

  1. Anul asta a fost cu omizi la geam si plosnite incercand sa intre pe geam. Din fericire am plasa la fiecare fereastra, din nefericire si plasa mai trebuie deschisa ca sa scutur ceva, moment in care gaseam plosnite lipite de rama. Scarbos.

    Desteptatorul in baie poate fi foarte util, citisem undeva despre unii care, dupa un cutremur, dormeau in cada de baie. Presupun ca oamenii trebuiau sa se si trezeasca, nu, de aici si oferta de alarme pentru baie.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anca: Deci ştii ce înseamnă ploşniţele. Da, scabroase creaturi!
    Cât despre deşteptător în baie, cu toate argumentele tale, tot îl cotonogesc pe ăla, dacă-l prind :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai multe despre creaturile urît mirositoare:
    http://www.anfdf.ro/centre/x_plosnita_verde.jsp

    RăspundețiȘtergere
  4. Arcadio dragă, ce m-au năpădit toate amintirile bucureştene citind articolul tău, am păţit şi eu chestiile de care povesteşti aici, parcă am un deja-vu... să îndrăznesc să-ţi spun că eşti norocoasă şi că se poate mai rău? :D zi mersi că nu stai lângă o piaţă unde până şi iarna se trezesc toţi derbedeii să se încaiere şi să urle, iar dacă nu ei, sigur vreo haită de câini strânsă la resturile de mâncare. Iar drăgălaşele tale creaturi verzi sunt inofensive, din câte ştiu, dacă dă frigul o să dispară definitiv din peisaj, să vezi ce frumos e cu gândaci de bucătărie, de care cred că-s infestate cartiere întregi din capitală :(

    Nopţi mai senine îţi doresc şi "adaptare" cât mai rapidă!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ha !
    De nevoie am locuit in Bucuresti si inca tin minte ca in fiecare zi ma motivam sa vand garsoniera si sa ma mut la tara. Nush cum mergeau vecinii prin casa, dar se zguduiau paharele pe masa; aeru' conditionat al lor facea sa vibreze fereastra mea si noaptea se auzea un vuiet insuportabil; altii voiau sa ma familiarizeze cu manelele in miez de noapte; trafic nu prea era dar zilnic adunam prafu cu lopata; mi-am dezvoltat al saselea simt ca sa ma feresc de cainii vagabonzi; m-am luptat cu gandacii si am reusit sa-i extermin.
    Fiecare zi era o provocare noua. Am obosit. Asa ca am vandut tot si m-am mutat. La tara, in alta tara. Si nu m-as intoarce pentru nimic in lume.

    RăspundețiȘtergere
  6. Au inceput micile probleme ... :) De fapt esti nervoasa si cauti motive , recunoaste ! Sant curios cat mai dureaza .

    RăspundețiȘtergere
  7. Plosnitele verzi sunt oarecum noi in peisaj, m-am trezit si eu cu casa plina de ele cand m-am intors din concediu. Oricum, sunt inofensive, dar ai grija sa nu le strivesti, am auzit ca miros urat.
    In rest, ce sa-ti zic? Atunci cand merg undeva unde e liniste nu pot dormi... de prea multa liniste :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Pe cât de faimos, pe atât de spăimos. Oraşul!
    Îţi doresc, până una, alta, zgomot de somot!

    RăspundețiȘtergere
  9. =)) =)) =))
    Draga mea, cata nevoie aveam de asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Mircea: Mulţumesc. Sper să dorm bine amu' că-s documentată :D

    @Daria: Da, sunt inofensive şi de când s-a răcit s-au rărit. Aştept gerul! (Doamne, nu credeam să mă aud spunând asta vreodată! :O)

    @Călin: Long time no see! :D
    N-am de îndurat cele descrise de tine, dar tot mi-e dor de Braşov, recunosc...

    Te-ai obişnuit cu ploile din ţara ta cea nouă?


    @AMS: ;) O să dureze cât ferestrele de la QFort =))

    @Lady Io: Şi-acum nu mai ai gângănii? Cum ai scăpat de ele?
    Cred că până la urmă voi sfârşi prin a-mi suda urechile. Nu-i chip să mă împac cu zgomotele :D

    @Doru: Mulţam, mulţam! Dacă nu se opresc zgomotele fac revoluţie. (Una de catifea, nu te panica! :P )


    @anamaria: Sunt un fel de alifie de gălbenele, nu? =))

    RăspundețiȘtergere
  11. Da poți să te plângi că nu mai ai subiecte de blog? Nu mai poți!
    Zâmbește, prima ninsoare vine în București cu o lună mai târziu :D

    RăspundețiȘtergere
  12. A... am uitat sa-ti spun: mai acum o luna erau si plosnite maro. Acum sunt numai verzi, ca a venit frigul si nu au apucat sa se coaca (trebuie sa recunosc, "maxima" ii apartine unui prieten comun, gomez, dar numai pentru ca a apucat el sa spuna primul, ca si eu as fi zis la fel =)) )

    RăspundețiȘtergere
  13. @Anca: Sper să mai am şi altele, că dac-o ţin tot aşa cu somnul, n-o să mai aibă cine scrie despre subiecte =))

    Da, când îmi povesteşte Vasile ce frig e pe la el pe-acasă mi se zbârleşte părul (şi mă apucă dorul) :D

    RăspundețiȘtergere
  14. @anamaria: Tare asta! =))
    Da' să ştii că eu le-am prins şi pe alea răscoapte, bre! =))

    RăspundețiȘtergere
  15. Hasta la vista, baby! ;)
    Te superi daca ma si amuz putin? Doar putin.. :P Mna...asta e Bucurestiul cu bunele si cu relele lui.

    RăspundețiȘtergere
  16. Bucurestiul este un infern, mai ales daca mai ai si fereastra spre bulevard. Ganganiile sunt moft, fata de teroarea zgomotului.

    RăspundețiȘtergere
  17. @lunapătrată: Nu mă supăr, baby, amuză-te în pace! :D

    @Virtualkid: Nu mă pune să aleg între gângănii şi zgomot, te rog! Sunt la fel de rele :D
    Zile faine să aveţi!

    RăspundețiȘtergere
  18. Hai ca te acomodezi, incet-incet :) Mie asa-mi pare, na, te mai foiesti o tira si gata, te-ai instalat :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Ploşniţa verde doar miroase la striveală. În aspirator ele socializează mult mai bine.
    Alea adevărate sunt o pacoste. La alea tre' să pleci din Bucureşti ca să scapi de ele, sau să arzi tot trecutul. Adică saltele, aşternuturi, amintiri rele.

    RăspundețiȘtergere
  20. @teo: Da, clar, până plec îs gata acomodată =))

    @odlm: Stai un pic, că dacă tot eşti specialist în ploşniţe, am descoperit mai multe subregnuri, să-mi dai detalii despre cum să interacţionez cu ele. Azi s-a-ncălzit şi iar au năvălit! :((

    RăspundețiȘtergere
  21. vai cât de bine te înțeleg! așa-s și eu! urăsc atât gângăniile cât și zgomotele. De zgomote am povestit la mine pe blog în nenumărate rânduri, că mi-e și oarecum să mai zic că și acum, când scriu aceste rânduri, cineva bate cu un ciocan în ceva! naiba să-i ia, că de 4 ani de când m-am mutat aici, numai asta aud! ciocane lovite de dracu știe ce!
    Insectele... am avut parte din plin, într-o anumită perioadă a vieții mele de urechelnițe. este cumplit! mi se buburuzează piele numai la gândul..
    Arcadio, fii tare, mami! eu îți sunt cu sufletul și cu gândul bun aproape! ai grijă de tine. ti pup tare.

    RăspundețiȘtergere
  22. @georgiana: Când aud că şi alţii au trecut pe-aici şi-au supravieţuit mi se gogoşează speranţele :))
    Pupăciuni capitaliste! :* :D

    RăspundețiȘtergere
  23. vai... ce "optimista" poti fi...
    cand vin in ro... de obicei locuiesc la fratele meu... foarte aproape de parcul titan... la o statie de troleibus... anul asta ma fost de doua ori... si nu am vazut nici o vietate din cele descrise de tine... si nici alarmele nu au sunat...
    doar dimineata erau niste pescarusi care faceau treaba alarmei... dar oricum .... mai bine zis eu decat o tipataore electronica...
    parcul titan... revazut dupa ani multi... este chiar foarte frumos... incredibil cum au putut s-al transforme... chiar m-a incantat...
    si apoi... se zice ca prima luna este mai dificila... cand te muti in casa noua... in fond insa... prima luna poti dormi si in alta parte... nu?// :P)
    succes la acomodare... se poate si mai rau decat atat..

    RăspundețiȘtergere
  24. Nu am mai vazut in ultimele zile, insa e posibil ca la tine sa fi rezistat mai mult pentru ca ai parcul aproape.
    Iti recomand dopurile de urechi - le gaesti la farmacii. Sa-ti iei din cele portocalii, nu albe :)

    RăspundețiȘtergere
  25. @oovi: Da, în ultima vreme mă doboară optimismul :P
    Aştept luna noiembrie, deci. Cât despre faptul că n-ai văzut vietăţi d-astea la fratele tău, cred că ele nu ştiu să circule cu troleibusul. Când mai vii în ţară le explic eu la ce staţie să coboare =))


    @Lady Io: Azi au făcut demonstraţie, iar, ploşniţele. Şi-am descoperit noi specii, le-am şi pozat :D

    Nu pot dormi cu urechile înfundate, sub nicio formă. Am încercat. Gândul că nu aud nici zgomotele care ar trebui să mă trezească (apă care curge, alarma de la gaz, etc), îmi alungă somnul mai ceva ca raliul de pe Baba Novac :D

    Ştiu, sunt cu capul, am nevoie de tratament de specialitate :D

    RăspundețiȘtergere
  26. Orice învăț-răsfăț are, ca și la Karl Marx, legic, și dezvăț. Ploșnița brotăcel este plată și pântecoasă doar în acea zonă a capitalei, în celelalte cartiere burta acesteia este lipită direct pe aripioare, e suptă, liposuptă, e roșie, verde China, albastru de Prusia, în funcție de cine locuiește pe acolo.Zgomotul e un alt animal. Dumnealui se hrănește doar cu timpane fragede obișnuite doar cu zumzetul albinelor pitice din zona Brașovului.Concluzie: busuioc la ferestre, tămâie sub perine, sacâz pe geam și supă de chimen la prima oră din dimineță.

    RăspundețiȘtergere
  27. Arcdia draga,sa stii ca e de bine.Azi am cumparat ceva bucataresc de la metro si cand am deschis ambalajul ce crezi ca a sarit de acolo:o plosnita,dar nu mai era verde.era mai maronie,probabil din cauza de lumina de acolo!!!!!asa ceva n-am mai patit.
    am strivit-o cu ura pur si simplu.asa ca fata draga este menit a ne intalni,asta daca nu te uiti daca am sters praful si te faci ca nu vezi rufele necalcate.am incercat sa-ti scriu pe arcadia.solum@yahoo.com,da'au zis ca nu.asa ca scrie-mi tu pe getacip@yahoo.com,ca sa-ti dau nr de telefon si sa putem comunica.

    RăspundețiȘtergere
  28. @c.j.: Boierule, dumneata n-ai ploşniţe, de ce ai insomnii? :D
    Stai să vezi, m-au vizitat şi cele din cartierele vecine, le postez pentru o analiza detaliată. Ţineţi aproape :P

    RăspundețiȘtergere
  29. Pana cand o sa stai pe plaiuri babanovace?

    Io una te invidiez cu plosnite cu tot. Pe-acolo sunt( mai bine zis, au fost) maidanurile care le-am batut in lung si-n lat de cand s-a indurat mama sa ma lase la joaca singura.

    Indraznesc sa-ti cer un favor, o poza cu Baba(strada) Novac. :D ( stiu ca ai )

    RăspundețiȘtergere
  30. @Sabina Y: Inca nu stiu cat o sa stau, decid din mers :D
    N-am poze cu Baba, da' fac azi, daca am timp. Daca nu, cat de curand :*

    RăspundețiȘtergere
  31. nu stiu de ce, dar aratarile astea par mai hidoase la oras, decat la tara. la tara nu ma sperii de nimic, nici macar de soarecii care mai bantuie (pentru scurt timp) prin curte. la capitala la mama m-am isterizat cumplit, urland in baie (pe geamul de la baie, mai bine zis) unde descoperisem exact aceleasi creaturi ca si tine. si mai am o intrebare: cum patrunsesera, dom'le, dincolo de plasa? de se conversau una din baie si una din afara? bleaaaaaahhhhhhh! suflet milos, am scuturat doar plasa, nu le-am storcit. e drept, mai mult de teama sa nu duhneasca :)))

    RăspundețiȘtergere
  32. Pardon, rectific *maidanele.
    Multumesc fain Arcadia. :*

    RăspundețiȘtergere
  33. Eu de zis am mai zis, dar cine sa auda (citeasca)?
    Ma incolo de Baba Novac, pe la Gloria, sta un nene. Si sta el la etajul 1, la parter nimeni, la 2 nimeni, la 3 niste pustani care fac sex salbatic, dar numai pina pe la ora 23, asa, la 4 sta un nene cuminte cu nevasta lui, pretenar de-al meu. Si gata, ca se termina blocul!
    Sa vorbesc cu nenea de la 2, zic, sa-ti inchirieze. Pe strada e o linisteeee... zau ca e liniste. Daca e zgomot la 3 pe motive de sex nu-i bai, iei o carte, ceva si cobori la 1, nenea de acolo e linistit.
    Apropo de plosnite, am si eu. Am copilarit la curte, am umblat si pe la tara, fratilor, ce va speriati de astea? Primavara stau mai mult prin ciresi, spre toamna se muta la vie, e adevarat. Nu e parcul de vina, e clima asta care a luat-o razna!!!
    A, apropo, eu am altceva. Le-am lasat si eu sa ``socializeze`` in sacul aspiratorului si l-au distrus. Deci daca vrei sa dai plsnitele tale pe niste molii... esti invitata mea. La etajul 2, nu va repeziti cu gandul la prostii!!!

    RăspundețiȘtergere
  34. @Zazu: Bre, io până aici nu ştiu dacă am văzut creaturi din astea... Sau poate că aşa cum zici, dacă le-am văzut pe câmpii, vreodată, mi s-a părut normal. :D

    @Sabina Y: Azi n-am avut vreme, sper să am mâine mai multă :D


    @Marian: Bre, deja a dat frigul, vietăţile s-au rărit simţitor, nu mă mai mut :P
    Dar mulţam, e reconfortant să ştiu că la nevoie am unde să plec :D

    RăspundețiȘtergere
  35. sa vie Bazarca ! :)

    *Şi-am zis verde de albastru,
    mă doare un cal măiastru,
    şi-am zis pară de un măr,
    minciună de adevăr,[...]

    am zis os de un schelet,
    am zis hoţ de om întreg,
    şi privire-am zis de ochi
    şi că-i boală ce-i deochi.[...]

    că n-am fost trezit, că dorm
    pe un cal cu şa de domn,
    alergând pe-un câmp de noapte,
    de la unu pân’ la şapte -
    de la şapte pân’ la zece
    mi-a căzut o viaţă rece,
    de la frunză pân’ la umbră
    mi-a căzut o viaţă dublă
    ca pământul şi cu lună,
    noaptea când stau împreună*....
    so be it :)
    xo,jtake care , mandro

    RăspundețiȘtergere
  36. @windwisperer: Bre, am citit de două ori descântecu' şi m-a luat somnu'. Hai pa, mă duc să mă culc =))

    Să vie Bazarcă!

    (Na, că mi-ai amintit şi de Zdrulă şi Puhă, dacă l-ai pomenit pe Teodoreanu! :D)

    RăspundețiȘtergere
  37. Mi s-au umplut narile de duhoarea unei carni putrede dintr-o cripta sparta cu licheni verzi...asta am simtit io prima data cand am storcit goanga asta verde. A doua oara am sprayat-o puternic, ca am vazut ca e cuminte, sta asa...ca bleaga pe sita si nu mai pleaca.
    Io fara dopuri din alea portocalii de urechi, cum ti-a recomandat si Lady Io-nu plec niciunde.Am si masca din aia de ochi, de printr-un avion, ca mereu ii o raza care-mi bate mie in uochi. Cat despre vecini...prinde momentul cand adorm si scapa si tu alea-alea, petul cu apa...hi,hi, bietul Vasile a scapat!
    Hai te-am pupat!

    RăspundețiȘtergere
  38. @Liana: Mamă, ce descriere detaliată! :))
    Cât despre dopuri de urechi, nici nu poate fi vorba, am încercat. Dar ochelari "de lună" am şi eu :D

    RăspundețiȘtergere
  39. Apropos de zgomote si lighioane...
    http://www.youtube.com/watch?v=9CIj6ebjo4c&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  40. După 2 zile de București, mergând prin Muzeul Satului, am auzit un zornăit familiar. Am constatat că erau cheile mele din buzunar. M-am mirat de ele; nu le mai auzisem de 2 zile :)

    RăspundețiȘtergere
  41. @Andreea: După o lună de Bucureşti, Braşovul mi s-a părut un liniştit sătuc de munte, cu lătrat de câini şi cântat de păsări =))

    RăspundețiȘtergere
  42. @Arcadia- la mine în Băneasa cântă cocoşul şi nu am decât o ploşniţă: un vecin care lâncezeşte pe băncuţa cu bere şi nu curăţă frunzele, neam.

    RăspundețiȘtergere
  43. Ca intr-un documentar de la Discovery. Vreau sa cumpar si eu dvd-urile:). Uneori, cand lucruri ciudate mi se intampla, ma gandesc ca intr-un fel e bine , ca o sa am ce povesti la ai mei si o sa avem de ce rade. Cam asa ai facut si tu. Daca-ti urez numai bine, atunci nu o sa mai ce ne povesti:).

    RăspundețiȘtergere
  44. Trebuie neaparat sa-ti pui plasa la geam. Numai asa scapi de plosnitele verzi. Care bantuie in tot Bucurestiul.

    Ti-am trimi mail. Sper sa fi ajuns la tine, ca nu stiu daca am pus adresa buna :P

    RăspundețiȘtergere
  45. @odlm: Bre, hai să punem ploşniţa ta să le vâneze pe-ale mele, iar cocoşul să-l facem piftie =)) =))


    @Robert: Ok, trăiască subiectele de poveste :))


    @Brânduşa: Deja a venit iarna, nu mai pun plasă de-acu'. Iar vara viitoare nu cred că mă mai prinde prin capitală :D
    A ajuns şi mailul, ţi-am răspuns :)

    RăspundețiȘtergere
  46. Too much zgomot for me! Go home, baby! :D

    Mi-am amintit de piesa "Too much Heaven" a formatiei Bee Gees. O ascult acum si ma gîndesc la tine. Încerc sa-ti trimit o portie de liniste telepatica :P

    Nobody gets too much heaven no more
    It's much harder to come by
    I'm waiting in line
    Nobody gets too much love anymore
    It's as high as a mountain
    And harder to climb...

    Hai sa te pup, ca nu te-am mai pupat de o vesnicie! Muah!

    RăspundețiȘtergere
  47. @maya: Faină piesa, da.
    Imediat ce mi-am încheiat treaba aici mă întorc în sat la mine :D
    Până atunci îmi alin zilele cu încurajările şi pupăciunile susţinătorilor. :D
    Mulţam, deci, tare.
    :* :*

    RăspundețiȘtergere
  48. după ceva vreme, chinurile relocării par sau sunt amuzante... dar atunci când le trăieşti, când ele îţi compun prezentul, nu e tare amuzant... de exemplu:

    lucrurile pot începe cu apa de băut: pe vremea când nu se tare consuma apă minerală (de apă plată nici su se ştia), apa de Bucureşti putea fi o problemă, pentru cineva venit mai de la munte; când am stat prima dată în Bucureşti, am avut o săptămână de -scuzaţi- diaree... apa rece mi se părea imposibil de caldă, şi dezgustător de stătută...:D

    în câteva luni, am trecut de la chirie în Rahovei (lume fericită), la staţia de metrou "Costin Georgian" (goange fericite), la Panduri (câini fericiţi)...

    cred că sunt zone unde fiecare casă de scară de bloc are câinii ei; locatarii îi cunosc, au grijă de ei, îi salută, îi ocrotesc, iar ei te latră amical...
    toate ca toate, dar nu ştiu ce fel de faze de lună sau de hormoni îi animau, că la două noaptea fix, se adunau în gaşcă mai mare la scara noastră, şi se apucau să latre vitejeşte la fiecare maşină (roată) ce trecea pe-acolo; noroc că nu era cimitir pe-aproape, că şi pe morţi i-ar fi ridicat... era exasperant... când somnul era dulce... parcă suna alarma la regiment...

    să nu te muţi acolo unde este macaz de troleu...
    în studenţie am stat la parter, spre bulevard, cu macazul deasupra capului... Dooaamnee! La fiecare captator sărit, la fiecare troleu ce se retrăgea la depou... în liniştea nopţii... ne urla soneria, alarma, clopoţoiul de la troleu... deşi noi nu imploram decât să putem dormi...

    da... cred că goangele-s repartizate democratic pe zone, străzi, culoare politică, pe sfere de influenţă... dar măcar ele nu făceau gălăgie...

    de altfel, Bucureştiul poate fi un oraş de vis... :((

    RăspundețiȘtergere
  49. :) :) :)
    Este o gluma, ceva cu un tip care isi inchiriaza un apartament langa o cale ferata, trenuri care trec permanent, zgomot, balamuc, proprietarul il "incurajeaza" : "Nu va faceti probleme, dupa primele doua saptamani nu veti mai auzi nimic !" ... chiriasul : "Pai atunci, ma duc sa dorm primele doua saptamani in alta parte ...".

    Trece, fii sigura. Eu cand m-am mutat prima data aveam impresia ca, cel putin in zona, toata lumea era bolnava crunt - auzeam in permanenta numai sirene de masini de salvare. Apoi am inteles : in apropiere este un spital ... :)

    Cu gâjgăniile astea a fost teroare ... stii cum este in filmele SF, cand unul dintre cei muscati / intepati / atinsi de creaturile extraterestre este lasat pe afara de restul echipei, pentru a nu cumva "contamina" ? Ei, asa era cand ieseam pe balcon ! Pentru a intra in casa trebuia sa ma scutur si sa scutur zdravan toate cele care ar fi intrat in casa, asta in faţa geamului, de dincolo fiindu-mi apreciata cu ochi foarte critici toata stradania. Si abia apoi eram lasat inauntru. :)

    RăspundețiȘtergere
  50. @Victor: După un week-end petrecut la Braşov, iar mi se pare Bucureştiul prea mare :))

    Cu apa nu mai sunt probleme în zilele noastre, câini n-am văzut prin preajmă, nu am de luptat decât cu ploşniţele. Iar dacă dă frigul nici măcar cu ele. Prin urmare, n-am voie să mai plâng. Deşi-mi vine, pe cuvânt :(


    @Glass and Iron: Trece, dar de data asta trece greu :D

    Gângănii n-am mai văzut de ceva vreme, cred că nu le place frigul. Să vină gerul, deci! :o

    RăspundețiȘtergere
  51. Cu Bucurestiul poti face doar doua greseli majore: sa il iei prea in gluma sau sa il iei prea in serios!
    Ai sa inveti sa nu dormi, sa nu mergi, sa nu stai, sa nu plingi, sa nu te enervezi, sa nu ametesti, sa nu obosesti ...
    BumBumBumBum
    Si abia dupa aceea ai sa intelegi cit de adinca e linistea. In alte parti.
    Bine ai venit!

    RăspundețiȘtergere
  52. trist sau nu, de fapt, cam cu toate te obişnuieşti...
    doar dorul de casă, de aerul şi de soarele de acasă...

    RăspundețiȘtergere
  53. @feldefel: Bine te-am găsit! :)
    În ce priveşte Bucureştiul sper să aleg calea de mijloc, deşi obiceiul meu e să merg prin şanţuri :))


    @Victor: Da, ne obişnuim cu toate. Chiar şi cu lucrurile despre care o viaţă am crezut că nu le putem accepta :)
    Iar soarele de la Braşov e cel mai mare, mai galben şi mai cald :P

    RăspundețiȘtergere
  54. Mergi pe mijloc! Santul, cind vrea, te gaseste! :)

    RăspundețiȘtergere
  55. @feldefel: Încerc! Te ţin la curent cu mersul lucrurilor şi-al meu :P

    RăspundețiȘtergere
  56. cand te citesc pe tine imi aduc aminte de ce nu regret nici un pic ca am plecat din Bucuresti, si cele 2 saptamani pe an cand trec prin el, imi sunt de ajuns, desi prefer sa vin vara, cand plec prin tara. Dar are si locuri frumoase si parti bune. Ca peste tot si bune si rele :)
    In timp n-ai sa mai remarci multe dintre lucrurile care te deranjeaza acum, poate doar gandacii. Astia raman.

    RăspundețiȘtergere
  57. ca s-o parafrazez pe coana Chirița: "iată-mă-s bucureșteancă!"

    bun venit printre mitici, cînd te duci prima dată acasă adu-ți un borcan mare cu răbdare și pune-o bine pe balcon, ca să țină mai mult

    RăspundețiȘtergere
  58. @Kadia: Cum cea mai mare problemă a mea sunt vietăţile în casă, rămân deci cu cea mai mare dintre probleme: ploşniţele de Titan :))
    Dar o să iau partea bună a lucrurilor, anume aceea că peste iarnă or să îngheţe şi-or să dispară :D

    Dacă văd însă că nu şi nu, poate o să plec şi eu în Elveţia, că-mi place ţara ta. (Mai puţin preţurile :P)


    @doctorul: Doctore, săptămâna viitoare merg la domnia ta pentru o reţetă adevărată, nu mă vindec eu cu leacuri de astea băbeşti :P
    Fă-mi programare, deci. :D

    RăspundețiȘtergere
  59. Arcadia draga mea,
    Atâtea ți-au spus prietenii, că nu pot decât să-ți zic- fii optimistă!
    Mâine poate fi mai frumos!

    RăspundețiȘtergere
  60. @Gina: Draga mea dragă, de ieri deja-s optimistă :D
    Să-ţi fie frumos şi ţie mâinele :D

    RăspundețiȘtergere
  61. s-a făcut, îți țin un loc în față :-)

    RăspundețiȘtergere
  62. Ah, ce-mi plac mie ardelenii care vin în inima miticiei cu critica pe buze şi apoi nu se mai dau duşi...

    Dar mai ales ardelencele.

    RăspundețiȘtergere
  63. @doctorul: Vin cu biletul de trimitere :D


    @Marian: Bre, dacă ai fost atent eu n-am criticat Bucureştiul ci dificultăţile mele de adaptare la el :)
    Iar dacă mă hotărăsc să rămân definitiv îţi fac cinste cu un sejur la Braşov înainte să vând casa :D

    RăspundețiȘtergere
  64. Hahahahahahahha, mor de ras aici, nuuuuu, nu de tine, sarmana caprioara,dar stilul tau e mortalissim!!! Omoara-l! Nu, nu, nu pe stil :)

    RăspundețiȘtergere
  65. Uiii, ce dezgustatoare istorie cu plosnitele, biata de tine, te inteleg perfect caci si eu am aceeasi aversiune fata de astfel de taratoare. Sa ma uit pe aici pentru ceva chimicale, sprayuri etc.? Iti pot trimite.

    RăspundețiȘtergere
  66. @Lapona: Eşti aceeaşi incântătoare şi săritoare, dar se găsesc insecticide şi pe-aici, sunt sigură, numai că nu le-am căutat eu. Mă plâng de soartă, dar stau cu mâinile-n sân, deci mi-o merit :))

    RăspundețiȘtergere
  67. @Masaj erotic Brasov: Ferice de cei rămași în Brașov :P

    RăspundețiȘtergere
  68. Arcadia draga, a trecut ceva vreme de cand n-am mai calcat prin taramul tau.
    N-am inteles de ce te-ai mutat in Bucuresti, dar sa stii ca, oriunde te-ai fi mutat, ai fi avut aceleasi probleme de adaptare.
    Eu m-am mutat din Bucuresti (chiar din cartierul despre care vorbesti) la tara si ... nu regret nimic.
    "Acasa" esti numai acolo unde te-ai nascut, indiferent cat de bine sau cat de rau te simti in "locatia" in care iti traiesti prezentul.
    Sanatatea fizica sau psihica ti-o rezolva medicii, dar sufletul nu ti-l poate vindeca decat trecutul!!!
    Intoarce-te in trecut sa vezi unde a fost bine, unde a fost rau, unde ai gresit tu, unde au gresit altii si sigur vei sti ce trebuie sa faci in prezent.
    Eu, tocmai am facut o incursiune in trecutul comun virtual ... "acolo" unde ne-am simtit atat de bine!!!
    Recitind topicurile in care radeam ca niste copii, am simtit un DOR naprasnic, pana la lacrimi, de vremurile acelea si .... de tine, draga mea Cara!
    Cred ca, intorcandu-ne cateodata in trecut, vom sti cum sa ne tratam sufletul in prezent!

    RăspundețiȘtergere
  69. @PeNe: Draga mea, după cum ai observat, am emigrat.
    Cum spui că din Titan ai emigrat și tu, recent, dacă vrei să te întorci în trecutul nu foarte îndepărtat, te invit pe la mine. Să-mi explici cum e cu terapia somnului prin întoarcerea la origini.
    Dacă m-am născut în secuime, numai acolo o să dorm bine? =))

    RăspundețiȘtergere