marți, 19 iunie 2012

Fericirea fantezistă există!

Satisfacția pe care ți-o dă scrisul dimineața pe răcoare este inegalabilă. Bună dimineața tuturor, deci, s-aveți o zi excelentă! A mea va fi lungă, sunt trează din Paleolitic.
În fiecare seară trag nădejde c-o să mă lovească somnul ăl mare de odinioară și-o să mă scol odihnită și fericită. Nu-s odihnită, da-s fericită.

La orele patru ale dimineții, câinele meu s-a trezit, în sfârșit. Dormea de ieri, din vremea caniculei, în fundul umbros al cuștii. Văzând el că zorii mijesc și-a zis: ia să mă trezesc! Și să hăulesc. A lătrat întâi scurt, gutural, de câteva ori. Apoi a încercat câteva lătrături mai lungi, folosindu-și diafragma, pentru susținere. I-a plăcut. Se simțea ”în voce” așa că a continuat. S-a urcat pe cușcă, a orientat coloana sonoră spre geamul meu și-a slobozit niște vocalize în forță. Am încercat să-l ignor, m-am străduit să-mi țin adrenalina în lesă, cu botniță. Dar câinele dădea semne că abia-și face încălzirea, că aria de tenor eunuc abia începe. Așa că am ieșit în balcon, l-am suduit și s-a oprit. M-am ghemuit sub pătură și-am ațipit. Câinele s-a gândit că uite, m-a trezit (e un câine tare milos!) și-a-nceput să-i pară rău. Și s-a pus pe scâncit. Încetișor, în do minor.
Pe urmă a dat drumul la sonor. Și-a-nceput să scoată niște sunete de mi se cutremura cohleea. Plângea cu inima, gemea cu ficații și se tânguia din adâncul mațelor de se-ncrețea blana pe el ca pe oița bârsană din Miorița. Am ieșit iar la el, i-am urlat printre dinți că-l eutanasiez imediat ce se deschide cabinetul veterinar și-a tăcut.

M-am amestecat cu pătura și mi-am propus să mai dorm. Numai că vecinul lui Carol, un cățelandru tânăr, pitbull corcit, s-a trezit. Plictisit, a-nceput să se joace cu castronul din dotare. Hodoronc-tronc-tronc ori 10 la puterea 5, cât era ceasul. A început cu alba-neagra. Punea castronul cu gura-n jos și-apoi se uita sub el, după o albă ori neagră imaginară. Când s-a plictisit s-a apucat de studiat efectele feng-shui asupra spiritului lui. Dacă pune castronul dinaintea cuștii, oare va atrage energiile negative, fiind castronul gol? Cred c-a simțit ceva vibrații negative furnicându-l prin blană c-a-mpins castronul în spatele cuștii. Nici acolo n-a fost bine, l-a luat în dinți cu gând să-l pună de-a dreapta. La mijlocul traseului l-a scăpat. Cine nu știe ce zgomot face un castron de tablă scăpat pe pietriș în liniștea dimineții, poate veni să audă.  Am ieșit iar în balcon, am urlat la el, el a dat din coadă și și-a văzut mai departe de treabă. Se făcuse cinci jumate, am zis că până pe la șase aș putea să mai moțăi un  pic.

Din părți! Două coțofene erau în plină criză conjugală. Nu știu de la ce s-a declanșat scandalul, dar guițau de se scuturau trandafirii-n grădină. Ori ea a acuzat aseară dureri subite de cap și el o fugărea încă prin livadă, amorsat și crizat, ori ea și-a amintit de toate măgăriile lui din ultimii opt ani și s-a apucat să-l toace mărunt. Cine n-a auzit două coțofene certându-se și fugărindu-se prin livadă nu-și poate imagina cum e. Zburau, urlau, aterizau, decolau și făceau o hărmălaie care-l putea lejer trezi din morți și pe Menumorut.

Am aprins lumina cu gând să citesc ceva. Pe ce carte credeți c-am pus mâna, dintre cele vreo patru pe care le citesc în paralel, acum? Ați ghicit, ”În căutarea fericirii”, Bertrand Russell. Și știți unde se odihnea, rânjind, semnul de carte? La pagina 127, la capitolul 10, da: Mai este posibilă fericirea?  Este posibilă, cum să nu?, zice domnul Russell. Și e de două feluri, mai zice domnia sa: simplă și fantezistă. Eu cred c-am dobândit-o p-aia fantezistă, deocamdată, având în vedere că arăt precum căprioara lui Labiș.

Mănânc și plâng. 

Și dorm în crâng. 


28 de comentarii:

  1. Scrisul dimineata pe racoare...
    Superb!
    Votam si noi pentru fericirea fantezista ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noroc c-am scris de dimineață, că acum mi s-ar usca cerneala-n vârful tastei, de căldură :))
      Sunt deja 27 de grade la umbră :D

      Toate vietățile tac mâlc acum, pitite care pe unde, la umbră, obosite de-atâta activitate =))

      Ștergere
  2. Eu sunt tare curioasa, de unde ai inspiratia si rabdarea sa scrii atat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De la insomnii mi se trage :D

      Dar e din ciclul ”Nu încercați singuri acasă”! :))

      Ștergere
  3. Dragă și scumpă și nemaipomenită Arcadia,
    Vrei să spui că nu mai locuiești în capitală? asta, pentru că , din câte îmi amintesc, câine aveai acasa ta, la Brașov, greșesc?
    Cât despre fericire, ce să spun? tu faci pe oricine să -și uite toate necazurile, datoriile, promisiunile etc.

    p.s.
    să știi că și coțofenele au conflicte familiale încă nerezolvate, doar că nu au buletin de oraș.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, draga mea, m-am întors acasă, am terminat cu capitalismul :D

      În ciuda laudelor cu care mă copleșești tre' să nu uiți de promisiunea că odată și-odată o să ne vedem pe Strada Sforii :P

      Tulai, Doamne! Am gugălit acum și-am văzut că nu erau gaițe păsările mele ci coțofene. Brrrr..... mă duc să editez, până nu vine vreun ornitolog să mă taxeze =))

      Ștergere
  4. Ghici la ce mi-a fugit gandul citind despre aventurile tale matinale cu prea-iubitul Carol?

    N-o să uit niciodată cum, trezindu-ma speriat si transpirat din nenumaratele cosmaruri in care ma amenintai cu vreo cura de slabire sau abstinenta de la dulciuri, transformam distanta dintre patul meu și-al vostru intr-un traseu de instructie militara in care trebuia sa ma infiltrez nedetectat in teritoriul inamic. Intai pasind mai atent si mai silentios decat o leoaica in timp ce pandeste un pui de antilopa si mai apoi sa ma fac una cu tesatura mochetei si sa ma ondulez mai gratios decat o vipera in desert pana la marginea ta de pat.

    Numai ca dupa o misiune dusa la indeplinire atat de impecabil incat as fi facut de rusine un Navy SEAL american, totul se ducea de rapa in momentul in care incercam sa te trezesc cat puteam de frumos: tu săreai până-n tavan de spaima ca cineva iti respira in fata... =)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măi băiete, tu nu știi că-i plină lumea de psihologi care stau cu ochii pe noi? Acu' o să sară toți pe mine c-am fost o mamă denaturată că că nu ți-am dat ciocolată și nu te-am lăsat să papi la McDonald's, iar despre tine vor spune că ești alienat că nu te-a iubita mama. Suntem mâncați! :-L

      Cât despre amintirea ta, e neștearsă ca și-a mea. Dacă n-am făcut stop cardiac în nopțile în care mă trezeam cu respirația ta în ceafă, nimic nu mă mai ucide :D

      Ștergere
  5. Compătimesc cu tine la faza asta.
    După ce că adorm târziu, din cauza vipiei, mă mai și trezesc unii (câini, pisici, păsări, motociclete ambalate demențial etc.) cu noaptea-n cap, de umblu năucă toată ziua. :(
    Ferice de cei cu somnul profund!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate, eu la somn din ăla profund nu mai sper. Dar privesc partea bună a situației, eu am timp mai mult decât alții :P

      Ștergere
    2. Da, dar ei au creierul odihnit! Din ce în ce mai mulți! Nu c-aș vrea să schimb cu ei... ;))

      Ștergere
    3. Apoi decât creier așa odihnit, mai bine creier fugărit de insomnii =))

      Ștergere
  6. la plus 14 grade, și mai ales în dreptul soarelui,unul abscons și cam sconcs, lectura mai susului situat text, mi-a îndreptat spinarea spre luminoasa idee de a reveni cât mai repede acasă. Căci aud de ceva nădușeli climatice, ceva plagiate, papioane și strepezelipolitice promițătoare. Minunat text. Salutări sotului și absolventului...

    RăspundețiȘtergere
  7. Boierule, unde-ai găsit dumneata 14 grade în dreptul soarelui?
    Dau textul de mai sus pentru pont :))

    La revenirea în țară o să vă așteptăm la gară: io cu o tartă acrișoară și Vasile cu o socată acidulată la rece abandonată. :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu spui, că mi-e că dau năvală târgoveții și precupețele, zădărnicindu-mi planul de a pune un câine să latre glacial, străin, ca un tub cu freon...Tarta mi-ar place, ba chiar și o socată, șpriț, cu nițel azot lichid.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu nu ma pot bucura de trilurile naturale ale naturii, asa ca le ascult virtual. Adorm noaptea cu nature sounds in casti:)) si intr-o dimineata m-am trezit ca facea un pescarus ca o balena injunghiata si valuri veneau de peste tot si-am crezut c-a venit potopul:))
    In concluzie te invidiez:)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lasă că-ți ofer eu material de somn, o să înregistrez o dimineață ca asta de mai sus, să te fericesc :))

      Ștergere
  10. de fapt, si-n introducere! =))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În introducere o să-ți înregistrez castronul de tablă târât pe pietre iar în concluzie un fragment de criză coțofenească.
      Apoi mai vorbim de invidie! :D

      Ștergere
  11. incearca seara pe racoare :)
    curand o sa te intreb : citesti *iarna pe ulita* :)
    - nu, doar la *resedinta mea de vara e la tara * :)
    hai sa-ti linistesc fensuiul :):)
    http://windwhisperer.wordpress.com/2012/06/19/aievea/
    xxx,j

    RăspundețiȘtergere
  12. Stiu cum suna un castron de tabla folosit drept jucarie, pe asfalt. Dar stiu cum suna ziua. Noaptea... pot doar sa-mi imaginez =))
    Insa ma uimesc de un lucru: tu in 19 iunie spoti sa pronunti cuvantul patura? Ca noi aici nu putem nici macar sa-l mai gandim...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tulai, bre! V-ați vorbit toți să-mi puneți aceeași întrebare =))

      Răspuns: da, la noi e atât de răcoare noaptea încât ai nevoie de pătură. Iar dimineața la prima oră ai nevoie de jachetă dacă-ți bei cafeaua afară :D

      Ștergere
  13. Ah, Arcadio, ce dor mi-a fost de tine!! Bine-ai revenit, draga mea. Se pare ca tot universul conspira impotriva fericirii tale simple, da' la ce fantezii ai tu, ar fi fost pacat, zau, sa nu conspire ;-)))te puuup :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine te-am găsit, bre, poftește în prima bancă de privește fericirea și universul meu simplu-complicat :)))
      Bear hug!

      Ștergere