miercuri, 10 august 2011

Tunelul şi zelul

Când te cocoşează evenimentele şi timpul se comprimă ca aerul din perna autobuzului 45, abandonul ţi se pare mai tentant ca o felie de tort în mijlocul curei de slăbire, mai de dorit ca nişte şlapi după ce-ai stat cocoţată toată ziua pe tocuri de 12 . Numai că băgatul picioarelor (în şlapi :P) nu-ţi garantează satisfacţii nemuritoare ci doar temporare. Iar abandonul, e drept că-ţi garantează un Moleskine aerisit, dar la pachet cu laurul de pe creştet ofilit.

Primesc tot mai des reproşuri c-am lăsat blogul în paragină. Recunosc. Dar sunt cocoşată. Şi blazată, şi estompată, şi frustrată. Cu fericirea atrofiată şi liniştea evaporată. Nu ştiu cum reuşesc, dar nimeresc în raza de acţiune a oricărei belele care caută loc de parcare. Dacă printr-o minune mi se arată la orizont nişte zile mai bune, până să le apuc, garantat aud un zvon, primesc un telefon sau mă întâlnesc cu un bizon care-mi face ferfeniţă aşteptarea şi încântarea.

Deunăzi, preţ de vreo trei minute, am fost convinsă că zăresc luminiţa de la capătul tunelului. Am primit un buchet de flori. Dianthus plumarius. Varietatea ofilitus. Înfofolite în 1,2 metri de celofan verde-crud cu pompon roz φ 1500. Deşi cetăţeanul nu cumpărase florile pentru mine ci pentru colega aflată în concediu, deşi combinaţia de culori era mortalo-letală, deşi garoafele n-au fost niciodată slăbiciunea mea, am reuşit să văd dincolo de aparenţe: mi se întâmpla un lucru minunato-superbo-mirobolant. Zâmbeam şi priveam cu discretă încântare garoafele storcite când uşa s-a deschis brusc şi-n prag s-a ivit donatorul buchetului a cărui cerere n-o soluţionasem din lipsă de suport legal. A-nşfăcat florile de pe birou şi mi-a spus că de vreme ce n-am rezolvat problema, nu merit florile. Pe care mi le ia ca să le dea farmacistei, contra unui Nurofen. Am luat şi eu unul, preventiv.

Altă zi, alt tunel, altă speranţă. Intră pe uşă monsieur Loday. Cetăţean francez nemulţumit. Nemulţumit de orice. Inclusiv de faptul că mai avea nevoie de-o adeverinţă ca să-i soluţionez problema. S-a-ntors cu adeverinţa semnată şi cu nemulţumirea bombată. La sfârşit i-am zâmbit, i-am urat de bine şi l-am rugat să privească tara noastră cu mai multă indulgenţă, că nu suntem chiar aşa de urâţi şi de răi. Am plusat, forţându-i mâna:
- Arăt eu, de pildă, a Bau-Bau?
-Oui!

Franţuzul mamei lui!
marah

Ieri. O mămică frumuşică, ţinând de mânuţe doi copii. Copiii, se ştie, îmi luminează mie orizontul, zâmbetul, zilele. Îi strunea cu greu mămica, pe cei doi. Aşa că l-am apucat de mânuţă pe băieţel, cu gând să socializez cu el. Mi-a tras un şut în tibie de-am văzut stele verzi. Încă mai sclipeau stelele verzui când mi-a tras şi-un upercut în abdomen care mi-a întunecat definitiv orizontul, zâmbetul, ziua...

Lung tunelul, palidă luminţa.
Îmi moare zelul, mi se uscă peniţa...

59 de comentarii:

  1. Oare si la barbati isi face efectul nurofenul ?
    Ma doare si pe mine burta...de ras :))
    Pe langa o seara frumoasa, iti doresc sa nu iti moara penita si nici sa nu ti se usuce zelul :))

    RăspundețiȘtergere
  2. @sfbacterie: Dacă la femei usucă zelul, eu zic să nu rişti =))
    Mulţam de urare, da' pot să te rog să faci una pentru oprirea ploii? :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca ai scris,înseamna ca esti bine :D
    Ma bucur ca nu ti-ai pierdut umorul!

    Te pup,
    M.

    RăspundețiȘtergere
  4. ...pentru oprirea ploii?Ploaia se poate opri???? :O :O :O

    RăspundețiȘtergere
  5. @maya: Păi, atât mi-a mai rămas, că-n rest îs cu popul gol :P

    Te pup şi io. Tare.

    RăspundețiȘtergere
  6. @maya: Nici eu nu mai sunt chiar sigură...
    Anul ăsta n-am văzut vara nici în joia aia după amiază când venea de obicei :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Ioi, ce bine ca si-a luat garoafele-napoi, ca nici eu nu le suport. :P
    Frantuzu' ala cred ca a inteles pe dos...el era Bau-Bau, ca io francezi frumosi nem tudom ca pamantu'...
    Hi,hi...da' ce te-a luat Morosanu'ala mic...faptele bune se pedepsesc, right? :P
    Welcome back, darling :*

    RăspundețiȘtergere
  8. @Arcadia- belelele nu caută niciodată loc de parcare. Ele parchează numai pe loc interzis şi nimeni nu le amendează. Pleacă numai când sunt gonite de bucurii supradozate.
    Francezul o fi înţeles că arăţi Beau-Beau, mai ales dacă erai dichisită, rimelată şi fără garoafe pe bureau...

    RăspundețiȘtergere
  9. Aoleu! Cum sa-si ia garoafele inapoi? :))
    Micutul o fi dorind sa devina fotbalist si a inceput antrenamentul cu tibia ta... ;))

    Bine ai revenit! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. tu... te plimbi doar prin tuneluri serpuitoare... unde lumina se pierde chiar si cand este prezenta...
    mai bine... paraseste definitiv tunelul... in afara lui vei afla gradini imense cu flori... oameni zambind a binete... copii frumosi si mai ales cuminti...
    sper ca tibia-ti este cel putin ok... dupa lovitura primita...

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu stiu de ce, dar mereu belelele tale ma binedispun intotdeauna. De fapt nu belelele, ci felul in care la povestesti.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Liana: Io am văzut odată un francez nagyon szép, da' nu era rudă cu ăsta =))
    Iar cu faptele bune, ai dreptate :p


    @omuldelamunte: Rimelul meu să fi fost de vină pentru eroarea lui? :))


    @Dara: Micuţul era scăpat din gheara educaţiei de orice fel! :D


    @oovi: Cred c-am nimerit în tunelul timpului :)) Când oi ieşi sper să nu constat că am 100 de ani :P

    RăspundețiȘtergere
  13. @Lady Io: Iată partea plină a paharului meu :))
    Să ai o zi minunată! :*

    RăspundețiȘtergere
  14. Pfuu, dar toate-ti merg pe dos :D Haaai, un zambet larg, se poate? Cica inspiratia nu vine cand esti incruntat :P Zic si eu...

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga mea, află că nu toţi adulţii şi copii suntt aşa ca specimenele întâlnitte de tine!
    Fii mai selecttivă şi vei vedea viaţa mai în ... roz!(nu ştiu cât de mult îţi place culoarea asta =))

    RăspundețiȘtergere
  16. Parca ar fi un catec de lebada, asa te vaiti!
    Lasa blogul! Ce e asa de important aici de nu poti sa te desparti de el?

    Te astept cu postarea pentru Craciun. Sa auzim de bine!
    =))

    RăspundețiȘtergere
  17. Cand esti pe intuneric, nu ai cum sa vezi cat de multi oameni sunt alaturi de tine. Asa ca fiecare trebuie sa zica ceva pentru a se delimita ca pozitie in spatiu. Suntem atat de multi in spatiul asta ingust si intunecat al tunelului ... si toti asteptam o luminita. Pana o sa apara, sa mai spunem cate ceva ca sa nu avem impresia ca suntem singuri, ca sa ne semnalizam pozitia ...

    In rest ... pe intuneric ai toate sansele sa intalnesti tot felul de ciudati si ciudatenii. Nu le lua in seama, asa-i pe intuneric.

    RăspundețiȘtergere
  18. @teonegura: :D :D :D Mulţumit? Trei zâmbete largi, deci. :p


    @PeNe: Auzi, bre, da' matale cum îţi selectezi cetăţenii care-ţi intră în birou? Ai un nene care face selecţia la uşă? Că eu nu am :))


    @robert: Ok, o să-ţi trimit o felicitare cu nămeţi pe 24 decembrie =))

    RăspundețiȘtergere
  19. @Glass and Iron: Uuu-uuu-uuu! Sunt aiiiici! =))

    O să-mi comand nişte ochelari cu infraroşu, pentru o mai bună orientare, pentru că nu ştiu când o să mai zăresc luminiţa. :P

    RăspundețiȘtergere
  20. dragă Arcadia, mi-ai luminat orizontul, zâmbetul, zilele cu postarea asta :)

    copilul meditativo-încruntat şi cu păr din puf de păpădie e chiar de-stele-verzi-dătătorul sau altul? oricum e adorabil...

    RăspundețiȘtergere
  21. Heeeei, ma bucur ca ai revenit dar nu ma bucur ca lipsa s-a datorat tunelului. Desigur, este de la sine inteles ca daca te pot ajuta cu ceva trebuie numai sa-mi dai de stire. Stiu cateva bancuri bune care au darul de a lumina orizonturi. Sau tunele, nu stiu... :) Eu credeam ca pur si simplu esti prin concedii si alte asemenea activitati minunate ce ne ocupa uneori o parte din vara. Nu uita, belelele se inving cu speranta iar tristetile cu optimism.

    RăspundețiȘtergere
  22. @Daria: Luminate să-ţi rămână, toate! :D
    Pruncul e un pui de ungur paşnic, de 5 luni, deci nicio legătură cu vizigotul din poveste :)


    @Eugen: Anul ăsta concediu doar după 2 septembrie. Până atunci, prin tunel :))
    Găsesc reteţa ta la orice farmacie? E gratuită? Sau măcar compensată? :P
    Mulţam fain!

    RăspundețiȘtergere
  23. Dragă Arcadia,
    Pur și simplu nu se poate!!
    În urmă cu vreo câteva toamne, eram mare șefă la corigențe. Se prezintă o damă colorată, grasă, roșie ca o sfeclă, pe toată fața, cu un buchet și trei nepoți, toți corigenți, fiecare la altă profesoară.
    Cel mic era corigent și la matematică, adică avea examen a doua zi.
    Tipa mă ochește.
    Își spune focul, nu uită să se umfle în pene, că este verișoară primară cu o cântăreață celebră de muzică ușoară, mă rog, copiii sunt niște amărâți, deși de gâtul fiecăruia atârna , din greu, câte o cruce.
    Bineînțeles că respectivii n-au știut nimic.
    Eu și directoarea ne uităm una la alta, ne punem cu nebuna?
    Îi spunem că se afișează rezultatele după ce se dau toate corigențele.
    Îndurerată, înșfacă buchetul de garoafe, mai mult moarte decât vii, și pleacă.
    A doua zi, aceeași mutră, același buchet plus negroteiul mic o așteptau pe doamna de mate.

    RăspundețiȘtergere
  24. Deci, trebuie să faci cunoştinţă cu Luminiţa. Cum care Luminiţa?! Zău, duduie Arcadia. Luminiţa de la capătul tunelului......

    RăspundețiȘtergere
  25. @Gina: Pur şi simplu se poate, văd că ştii la fel de bine ca mine, ba chiar mai bine =))



    @catalina: O fi mare vedetă Luminiţa asta, mă gândesc, dacă toată lumea o iubeşte şi-o aşteaptă. Oare o să-mi dea măcar un autograf la ieşirea din tunel? :))

    RăspundețiȘtergere
  26. Mie-mi place puiutul din poza, e asa de incruntat, de zici ca te ajuta sa gasesti luminita! :)))
    Hai 2 septembrie!

    RăspundețiȘtergere
  27. @Mirela: Da, e foarte expresiv puiul :D
    AMR 22 :P

    RăspundețiȘtergere
  28. E gratuita si se gaseste in fiecare dintre noi. Ne trebuie doar rabdare sa o descoperim (pe ea, reteta). :)

    RăspundețiȘtergere
  29. Pfuuua, ce moaca sunt, stiu un singur francez frumos pe lumea asta: Alain Delon!!!

    Ioi, istenem, asta micu-i pui de ungur?? No, hat, puteam sa jur ca-i pui de cioban care sta si cujeta strapungand orizontu' cu privirea-i sticloasa...hi,hi...musafir?

    RăspundețiȘtergere
  30. Altădată jambiere, vesta de protecție cu kevlar și burtieră împănată cu balene de oțel...

    RăspundețiȘtergere
  31. @Eugen: Bun, m-am lămurit, mai trebuie să fac rost de răbdare şi gata :P


    @Liana: No, înseamnă că pe lume sunt doi francezi faini, că al meu sigur nu era Alain al tău =))
    Musafir, musafir micul pui de ungur. Foarte cuminte musafir. :D


    @c.j.: Am comandat CD-ul cu Gladiatorul, o să-mi confecţionez un costum de protecţie adecvat pentru locul de muncă. Vă voi trimit o poză, să vă daţi cu părerea despre eficienţa lui, văd că sunteţi pe felie =))

    RăspundețiȘtergere
  32. Cum, mai, copilasul din poza are 5 luni? Mama... Pot sa-mi inchipui ce privire o sa aiba peste 30 de ani...

    Hai cu 2 septembrie!!!!

    RăspundețiȘtergere
  33. de cand astept o poza cu o gladiatoriță...

    RăspundețiȘtergere
  34. @anamaria: Da, măi, copila are 5 luni şi-o cheamă, ţine-te bine, Ajmur. :D
    AMR 21 =))


    @c.j.: O poză îmbrăcată-n cerşetoare am, deci deghizările îmi ies de minune :D

    RăspundețiȘtergere
  35. Asa e si fesul meu la intoarcere din concediu si dupa ce am citit ce-am citit.Stii cum e cu ghinionul,era un banc pe vremuri,da'e buruienos si desi e trecut de 12 noaptea nu pot ca sa-l spun.Da'simpatizez.Prietenii stiu de ce.

    RăspundețiȘtergere
  36. @c.j.: :D


    @pansy: Măcar tu ai fost în concediu! Nu ştiu bancul... :(

    RăspundețiȘtergere
  37. mmh... uitându-mă la ce scrii, parcă-mi văd gândurile mele...
    sau, mă rog, eu simt că am tare mare bulibăşeală în cap... tu ce zici, blogul poate să ajute? mai poate să ajute?

    RăspundețiȘtergere
  38. @Victor: Până la un punct poate fi şi blogul o refulare, da' numa' până la un punct. Dincolo de el tre' să te hotărăşti fie să iei taurul de coarne fie să-ţi bagi picioarele (în şlapi). :D
    Fiecare cum poate :))

    Pe mine, la ora asta, şlapii mă tentează foarte tare, recunosc :P

    RăspundețiȘtergere
  39. Hmmmm,deghizari!Da,ai dreptate,îti ies super!=))
    Pupici si un weeken frumos.

    P.S.-Toata lumea scrie carti,tu pe cînd?

    RăspundețiȘtergere
  40. Copila? Credeam ca-i fecior...
    Vezi... ce-ti spuneam, fetite frumoase am mai vazut. Baieti frumosi sunt rari-rari :))

    RăspundețiȘtergere
  41. @maya: Da, da, da, tu ştii ce bine-mi stătea căutând prin tomberon =))

    Eu o să-mi scriu memoriile după 2 septembrie =))


    @anamaria: O ţii una şi bună! :))

    RăspundețiȘtergere
  42. C-o fi doi,trei,nu conteaza.Septembrie sa fie!Eu astept :D

    RăspundețiȘtergere
  43. Toate la timpul lor. Te inviti sa accepti provocarea "Life in Pictures", de pe blogul meu

    RăspundețiȘtergere
  44. @maya: :D Sper să nu oboseşti aşteptând, că n-am specificat anul :))


    @Costin Comba: Da, toate la timpul lor, aşa spunea şi înţeleptul Solomon, deci suneţi doi care-mi spuneţi la fel :D
    Merg să mă lămuresc ce-i cu viaţa în poze :)

    RăspundețiȘtergere
  45. Nimeresc si eu, destul de des, pe traiectoria belelelor! Nu mă plâng des, şi nu cu ton lamentat, ci mai degrabă cu unul resemnat. Iar atunci, cineva, cel mai apropiat cineva, îmi zice oarecum ironic: Ţi-ai ales viaţa asta!
    El crede în teoria vieţilor anterioare şi în reîncarnări. Şi cică ne alegem ce vrem să fim. Oare chiar aşa de neinspirată oi fi fost, în faţa raftului cu vieţi?

    RăspundețiȘtergere
  46. @dr. Lecter: Eu m-am gândit să-mi cumpăr un detector, ceva, să încerc să evit traseele cu belele. Dacă reuşesc să fac rost de unul, ţi-l împrumut când vrei să pleci la drum :D

    Cât despre alesul vieţii, cred că băusem prea multă Tequila când am ales =))

    RăspundețiȘtergere
  47. Da' fara sa oprim ploaia, se poate? Sau facem altfel...trimite-o la mine, si nu neaparat joi. :P

    RăspundețiȘtergere
  48. @lunapatrata: Draga mea, zăresc capătul tunelului! Dacă vrei ploaia, cu plăcere ţi-o dau! :D Şi dacă nici nu-s condiţionată de o zi a săptămânii, deja e lumină :D

    RăspundețiȘtergere
  49. Draga mea, o sa-ti trimit un curcubeu. Proaspat! Adica de ieri, dar nu-i asa ca fenomenele astea au termen lung de valabilitate? Si pe mail ca nu stiu cum altfel.

    RăspundețiȘtergere
  50. @Simo_Sb: O, da, fenomenele astea au garanţie pe viaţă :D
    Mulţam tare-tare! :*

    RăspundețiȘtergere
  51. paparrruuuda rudddaaa, muta-te de udddaaa... pe la altii ( la mine ;)
    hmmm, de aici mood ul *tuneling* mandro?!?
    lasa, ca-s belele mult mai mari pe lume...soo
    capul sus, piepu-nainte , ochii roata dupa....Luminita ;)
    xox, j.- cum te striga mama Ta??
    hai sa-ti arat ... zarile :) let's OWELING... planking it's over ( prea era la orizontala cu nasu'n ...nisip :)
    http://www.ibtimes.com/articles/181343/20110716/forget-planking-owling-is-the-new-internet-craze-australia-owl-posture-facebook-pages-sensation.htm#disqus_comment

    RăspundețiȘtergere
  52. @windwhisperer: Bre, deja m-am cocoţat pe casă, o aştept pe Luminiţa în owling =))

    RăspundețiȘtergere
  53. @windwhisperer: Îmi pun şi-un sac în cap şi produc dovada :P

    RăspundețiȘtergere
  54. Sper ca piciorul ti-e bine si nu te mai doare. M-am tot gandit la tine zilele astea, dar n-am reusit sa-ti scriu din cauza de musafiri.
    In ce priveste tunelul, n-are cum sa fie fara sfarsit, tot se termina undeva, trage adanc aer in piept si mergi inainte. Iar daca e prea intuneric, mai schimba bateriile din lanterna. :*
    Te asteptam cu drag si cu rabdare sa ne spui ca ti s-au terminat zilele de vineri.

    RăspundețiȘtergere
  55. @Narnia: Draga mea, piciorul e bine, acum sunt la faza de galben, ultima. Am trecut de negru, violet şi verde :))

    Cât despre tunel, clar că nu e infinit, numai că dacă eu orbecăi debusolată prin el, poate să fie el mic, tot degeaba :))

    Hugs! :*

    RăspundețiȘtergere
  56. Am sosit de la povestea cu vederea primită de la luminiţa, cu referire la tunel. Nu ş' pe unde mi-au îmblat opincile-n ziua-n care-ai povestit cele de mai sus, de-am ratat şi n-am dat pe-acilea (cel mai probabil, tot perioadă de belele de 'trabajador', şi nicidecum perioadă de hlizeli şi stat în hamac subt palmier).
    Orş'cât, recuperat azi, reflectat, (amuzat în secret, ca să nu supăr pe nimerea - şi mai ales pe dom' Loday).
    Cum luminiţa a sosit la tine, toate-s mai bune-acu', este?

    RăspundețiȘtergere
  57. @Teodora: Ai face bine să nu-l superi pe domnu' Loday, că nu ştii ce comparaţie găseşte şi pentru tine =))
    Îţi doresc hlizeli fără număr, fără număr... :*

    RăspundețiȘtergere